de sfarsit de zi

Nu mai stiu in ce clasa eram. Oricum, la liceu. Venisem in Bucuresti, in excursie (am mai zis ca sunt din Valcea). N-as fi mers in excursia asta, da’ aveam o colega care-mi placea mult. Ea mergea. Deci, hop si eu. Bine, eram pustani si erau alte vremuri, nu va ganditi la prostii. 😉 Pur si simplu voiam sa miros aerul din preajma ei. Si sa tatonez terenul. Poate, poate s-o lasa c-un plimbat sub clar de luna, la intoarcerea in Valcea. Nu s-a lasat. L Da’ eu aveam sa aflu asta putin mai incolo. Mai precis in a doua zi a excursiei. In prima zi toate au fost bune si frumoase. Adica eu si colega cu pricina ne-am vazut fiecare de treaba lui. Cre’ca nu gaseam momentul prielnic de atac, sau ceva (nu pot sa zic ca eram tantalau, ca ma fac naiba de ras). Da’ nu-i nimic, mai aveam inca doua zile din excursie. Timp cacalau.

Asa ca, de-a doua zi am hotarat sa incep „atacul”. Continuă lectura