Herzlich willkommen Herr Präsident Johannis!

Guest Post by Ana R.

 

L.E. Am aflat de la cei care asteptau sa voteze la München: „disperatul”, care cerea pe facebook un generator de curent, se numeste Marcel Stanica. A donat din banii lui 3700 (trei mii sapte sute!!!) de cafele si ceaiuri, pentru cei care stateau la coada aia imensa. Cica s-au ars sigurantele in Consulat atunci cand a bagat fierbatoarele in priza. Serios. Asa ca, in numele tuturor celor de acolo: danke schön!

Si eu sunt unul dintre romanii ce au stat la coada pentru a vota la München. Si sunt tare mandra de asta. Evident ca nu am reusit, dar am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de cand sunt romanca. A fost o zi in care am fost tare mandra de romanii mei ce mi-au demonstrat, dupa multi ani, ca suntem uniti in a lupta pentru tara. A fost prima oara cand am vazut bucurie in ochii lor si speranta. Pe langa asta era enorm de multa determinare.

Am ajuns acolo la 8.20 si cred ca erau deja stransi mult peste 1000 de oameni care asteptau cuminti in rand. Plecasem de acasa cu o cana izolatoare de ceai. Care, absolut intamplator (fiind singura pe care o am) era cu Mickey Mouse pe ea. Radeam cu vecinii de coada si suferinta, cand le explicam ca nu este o declaratie politica.

Revolutia hipsterilor

Evident ca de duminica incoace tot netul este plin de articole care explica si analizeaza, unul mai elocvent ca celalalt, cum a fost posibil sa fie ales Iohannis. Toate au chestii misto in ele, dar mie mi se pare ca  nimeni nu a explicat clar, pe intelesul pesede-ului, de ce s-a intamplat asta. Bun, am inteles, analize, exit-poll-uri, strategii gresite, online, offline, facebook, politica and stuff. In pofida aceastei inflatii de explicatii, eu cred ca aia din PSD nu inteleg nici macar acum, cand Klaus a fost ales si mai are putin pana sa doarma prima noapte la Cotroceni, ce i-a lovit. Nu au cum sa inteleaga. Si va explic eu de ce. Pentru ca cei mai multi dintre ei sunt in urma vremurilor.