Bancile si politica de HR

Tocmai am citit un articol al carui titlu este: de ce nu dau băncile credite angajaților lor? Si ma gandeam sa raspund eu in doua-trei cuvinte.

Pentru ca suntem in Romania, unde nimeni nu da doi bani pe nimeni. Si pentru ca „facem ce vrea pula noastra” a devenit un fel de cheie a activitatii de management. Doar ca ma asteptam ca un angajator de talia unei banci, care a certificat chiar prin angajarea ta ca are incredere in tine, sa se comporte un pic diferit. Asadar ditamai institutia financiara (nu specifica astia in articol, dar am o crunta banuiala ca stiu despre care dintre ele este vorba – daca gresesc, imi cer scuze anticipat) isi angajeaza oameni.

Romania – Argentina, altfel de cronica

Fara doar si poate suntem „regii” sau „regina” amicalelor. Avem un dar de neimaginat sa ne concentram in meciuri care nu intereseaza pe nimeni si trebuie bifate in calendarul international. Luptau baietii cu o darzenie de speriat, demna de o cauza mai buna (cum ar fi meciurile oficiale, de exemplu). Nu exista meci amical al nationalei in care sa nu ni se aduca aminte de celebrul 5-1 cu Germania de pe Giulesti si de victoria contra Spaniei (ba chiar cu treaba asta ne-au impuiat capul ani de-a randul, pentru ca era la un moment dat, singura infrangere a ibericilor).

Trebuie sa fii naiv, complet neinitiat sau femeie ca sa nu-ti dai seama ca baietii aia din tara tangoului s-au prezentat aseara la meci, pentru ca „asa trebuia” (era contract semnat). Din punctul lor de vedere, doua beri si o friptura de vita argentiniana, ar fi fost un castig mult mai mare decat tremuraturile seriase, cauzate de ploaia si frigul de pe National Arena. Nu am auzit NICIODATA in viata mea de vreo echipa, la nivelul asta, care sa intre pe teren  fara sa faca incalzirea.