„Catindaţii”

N-am sa uit niciodata entuziasmul si emotia cu care am purces sa votez pentru prima oara. Era in 90 si chiar atunci implinisem varsta care-mi permitea sa dau si eu cu stampila pe un buletin de vot. Ca pana la urma am luat un teanc de buletine si le-am bagat pe toate in urna, e cu totul altceva. In haosul omniprezent care guverna primele alegeri libere ale Romaniei postbelice, era o joaca de copii (ceea ce si eram) sa faci asta. De atunci toti cei care au condus si guvernat tara asta mi-au furat placerea de a vota. Acum mi-e sila. Si de fiecare data cand am mai mers, mi-am spus ca e ultima oara cand am votat, dar de fiecare data renunt si ma duc din nou, dintr-un spirit cetatenesc pe care il regret odata ce am aplicat stampila. Asta pana mi-a venit ideea sa imi anulez votul. Macar sa nu mi-l mai fure. Asa ca, macar pentru asta si tot voi fi la urne.

Satana (Nea Piti)…vazut de C.V.T.

Pot sa afirm despre mine orice, mai putin ca as fi vreun admirator la lui Corneliu Vadim Tudor. Tipul e sarit de pe fix si nici macar nu-l cred atat de erudit, precum se da. Dar, aseara, ma trezesc cu un mail de la vara-mea. Carele, plecata fiind prin cele strainataturi, isi culege informatiile despre tara-i de bastina, cu ajutorul fibrelor optice. Ce-i duc informatia, exact pana la vecinul de unde “fura” ea wireless (hai ma, ca nu stie ala romana, nu te-am dat in gat).

   Nu stiu cum si pe unde, gasise articolul de mai jos. Mi l-a trimis, insotit de o singura intrebare: “chiar asa e” ? Am citit, am compilat, am raspuns: “fix asa e”.