Je suis et je ne suis pas Charlie

Vedeti, asta e frumos atunci cand oamenii au creier si il mai si folosesc: ca pot avea puncte de vedere diferite, fara sa-si ia gatul unui celuilalt pentru asta. Mai jos aveti articolul de azi al Anei R., care si-a expus parerea despre musulmanii cretinii aia care au executat o redactie intreaga in Paris. Iar eu nu sunt de acord cu opinia ei. Dar asta nu inseamna ca nu are voie s-o aiba si, mai ales, s-o expuna aici in spatiul pe care i l-am pus la dispozitie. Mi-ar fi fost foarte usor sa-i spun ca nu-l public. Si? Cu ce ar fi schimbat asta lucrurile? Ea ar fi avut in continuare aceleasi convingeri, doar ca nu si le-ar fi putut exprima din cauza mea. Gresit!

Cum poţi sa te pişi pe două filme bune?

Va zic eu imediat cum. Pai bagi o gramada de bani in ele. Le duci pana la nivelul in care un om normal ar zice „mama, ce film bun am vazut” si apoi vii cu un final care se pisa pe toata munca ta de pana atunci. Cam asa. Va si explic, ca sa nu ziceti ca aberez.

Primul este Fury. Pe care pur si simplu l-am devorat. Este un film de razboi cum imi doream de ani de zile sa vad. Dur, cinic, cu scene de lupta adevarate, capatani care zboara, picioare amputate, intestine iesite pe afara, replici taioase. Exact cam ce inseamna cu adevarat un razboi purtat cu arme conventionale. Ma rog, n-am nicio intentie sa vi-l povestesc aici. Dar vine finalul, fratilor. Care mictioneaza de sus, pe tot ce construise filmul pana atunci. Pe scurt, este vorba despre echipajul unui tanc american ramas imobilizat in mijlocul unui drum de tara, din cauza de senila distrusa de o mina. Si apar nemtii. Iar yankeii se hotarasc sa ramana acolo, sa apere pozitia aia cu pretul vietii. Foarte frumos, sunt convins ca razboaiele se poarta si cu aportul unor eroi de acest gen.

Repetitio mater studiorum est…

Ziceau stramosii nostri latini. Oare? In cazul de mai jos, eu le urez tot de „mama”…

Nu se intampla mereu. Cred ca doar in zilele cand nu se produc suficiente „marlanii” prin Romania, demne de a fi expuse la “stiri”. Si atunci nu ai cu ce sa umpli prime-time-ul. Despre ce vorbesc? Voi ati observat cum prezinta astia, o stire prin care vor sa spuna ca, intr-un sat obscur din nordul Moldovei, doi betivi si-au dat cu parii in cap. Iar unul din ei a binevoit s-o mierleasca?

Pentru inceput, in studio, prompterita citeste stirea. Schimba tonul, il trece in registru grav, ca sa ne dam seama de importanta anuntului:

– Crima in judetul Iasi! Un barbat a fost lovit in cap cu toporul, de catre prietenul lui cel mai bun. Politistii  din comuna Gioroflina au aflat ca atacatorul, un barbat in varsta de 53 de ani, iesise impreuna cu prietenul lui dintr-un local. Nu se cunosc inca motivele pentru care cei doi s-au luat la cearta, iar in urma altercatiei victima, Sofronie Aparalutei, a ramas intinsa pe jos, cu multiple leziuni in zona capului…samd”.