Limbajul nostru cel de toate zilele

Guest post by Ana R.

A scris Mihai un articol legat de exprimarea libera, foarte bine argumentat. Acolo spune despre femeile, care nu accepta limbajul mai colorat ce iese din guritele barbatilor ce le inconjoara, ca sunt niste semipretioase.
Ei bine, si eu sunt o semipretioasa dar am cateva scuze.

Sa nu credeti ca nu am auzit in viata mea ceva vorbe de „ocara”. Din contra, sunt in stare sa reproduc multe cuvinte cu „beep” minute in sir, fara sa ma repet (cred ca faptul ca am locuit aproape de stadionul Steaua are oarescare influenta asupra acestor cunostinte). Cunosc si eu oameni care au in limbaj astfel de cuvinte si care chiar dau culoare peisajului, prin modul lor de a comunica cu cei din jur.

„Suna-ma” are cratima!!! Exact ca „ma-ta”…

Tocmai am primit pozele de mai sus de la un prieten. Cum ma stia pe mine mai „grammar nazi”, omu’ avea o dilema:

– Ce fac fratior cu asta? Ai vazut cum scrie?

Hopa, ma gandesc io, inca unu’ care nu poa’ sa aiba relatii cu domnisoare care scriu „mi-au” ca pisica.

– Ba, zic, vrei sa iesi la „suc” cu ea? Vrei sa i-o prezinti lu’ ma-ta? Sau s-o iei de nevasta?

– Nu ba, vreau doar s-o f*t…