Botez in stil italian

Prietenul meu I., tocmai s-a intors din Italia. A fost intr-o “vajaiala” scurta, de week-end la botezul nepoatei, fetita sora-sii. Am iesit ieri seara la o bere si mi-a povestit cum mai merge treaba la macaronari. Da’ m-am amuzat tare, pentru ca omu’ meu are un talent de a se lipi de “povesti”, ceva de speriat.

Sa va introduc un pic in atmosfera. Botezul s-a tinut intr-un orasel din sudul Cizmei, Rignano Garganico, ceva in genul Sighisoarei. Tipul clasic de orasel de provincie, unde stai trei sferturi de ora sa cumperi o paine. Pentru ca vanzatoarea cunoaste pe toata lumea. Si tre’ sa astepti sa termine de povestit cu Luigi, care si-a dat copilul cel mare la trombon.

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior,