Die Hard si niste hoti de prajituri

Guest Post by Ana R.

 

Eram prin generala, nu cred ca aveam mai mult de 9-10 ani. Ne-am hotarat cativa mai rasariti din clasa sa mergem singuri la film intr-o sambata. Prin ai mai rasariti din clasa ma refer la cei ai caror parinti munceau in regimul zi- lumina. Noi cu cheia de gat si cu ghidul de micul supravietuitor in buzunar, langa guma Turbo, puteam face fata cam oricarui cataclism natural. Sa ne convingem babacii ca mergea si un profesor cu noi a fost floare la ureche. Ai nostri treceau pe la scoala doar cand ne faceau pozele de la sfarsitul anului. In rest sedinte cu parintii nu servea aproape nimeni, pentru ca toti aveau program de lucru “sclav pe plantatie”. Marea noastra majoritate eram copii singuri la parinti, tocmai din dorinta acestora sa nu mai produca suferinte si altor progenituri lasate in voia sortii.