7 Mai in istorie

1824 – A avut loc la Viena prima audiţie a Simfoniei a IX-a, care s-a încheiat cu un succes triumfal. Ludwig van Beethoven, recunoscut ca unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii, a fost răsplătit cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăşi familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve.

Într-un restaurant select, seful orchestrei se apropie de masa unui client şi-l întreabă:
– Dumneavoastră aţi cerut Beethoven?
– Nu, eu am cerut sarmalute in foi de viţă cu smântână…

Cand e sa se aleaga praful…

Cand Steaua joaca impotriva celor de la dinamo, intru pe modul de pilot automat. Cu o doua zile inainte si doua dupa (poate chiar trei, daca pierdem) nu mai conteaza nimic altceva in afara meciului asta. Ca sa nu mai zic, in cazul nefericit ca ne bat aia, ca nici nu-mi mai vine sa ies din casa. Pai la munca abia ma asteapta cativa „caini” sa ma ia la misto, iar mie imi vine doar sa le sparg capetele. Credeam ca sunt singurul dezaxat de felul asta, dar constat ca sunt destui in jurul meu. Asa ca inca nu ma ingijorez. Pai am eu un vecin, la blocul de peste drum, care umbla numai in halat (pe strada, gen) si vorbeste singur in engleza!!! Jur! De nu stiu cate ori am vrut sa-l filmez si mi-a fost rusine. Deci nu-mi fac probleme inca, se poate si mai rau.

Atat ii duce capul

Pen’ca multi o ardeti in deplasare zilele astea, ma mai aberez si eu pe un subiect drag mie, ca si asa nu are cine sa citeasca pe aici: sportul rege.

Hai sa ne intelegem, fotbalul a fost gandit, inca de la inceput, pentru a se adresa publicului. De-aia exista chestiile ale cu scaune (tribunele), sa vina niste unii acolo si sa incurajeze sau sa sufere pentru echipa lor. Sau, pur si simplu, de placere. Sa se uite. Chiar daca privesti un meci din fotoliu, de acasa, parcă e altceva cand vezi tribunele pline si se aud galeriile cantand. Prin urmare, as fi tentat sa zic ca publicul e aproape la fel de important ca actorii principali, jucătorii. Ca altfel nu se mai construiau arene cu zeci de mii de locuri, nu?

Game, set, meci

De când mă stiu, mi-a placut fotbalul. Si Steaua. Pe vremea „cealalta” aveam caiete in care imi notăm partidele, golurile, minutul si marcatorii, ascultând „fotbal minut cu minut”. Practic puteam sa-l recunosc pe Dumitru Pelican, fara sa-l fi intalnit vreodata, doar dupa voce. Cand l-am vazut pentru prima oară pe Ilie Dobre, in carne si oase, m-am cacat pe mine de râs. Compatibilitatea dintre vocea lui si fata de bidon turtit, era de suta la suta.
Dupa ce am ajuns in Bucuresti, aveam săptămâni cand vedeam si cate trei meciuri saptamanal, live pe stadion. Era pe vremea când FC National si Sportul Studențesc inca existau si jucau in prima liga.
Am mai stat o singura data in mijlocul suporterilor adversi. La finala Uefa Champions League din 2012, Bayern – Chelsea. Pentru ca s-a jucat la Munchen, va dati seama cu cine tinea tot stadionul. Numai eu am nimerit lângă fanii englezi. Dar atunci eram neutru si am savurat spectacolul.

De ce lui Steven Gerrard nu i se spune „Dodel”?

Biroul lui Reghecampf, Luni dimineata, in ziua meciului Steaua – Concordia Chiajna. Se aude un ciocanit usor la usa.

– Intra! Aaa, Tase, ce faci tata? Ce te aduce pe aici?

– Missster, am auszit la baiesi ca avem meci azi? intreaba Tanase, inca usor sasait din cauza lipsei dintelui pe care si l-a scos, incercand sa faca o “braziliana”.

Reghe, isi indeasa o injuratura urata inapoi, pe gat. “Pe care dracu’ l-o fi scapat gura? Cum scap eu de nebun acum?”

– Ce meci, Dodele?

– Pai baiesii zice ca jucam cu Chiazjna aszi.

– Care “baieti”, ma Tase?

– Prepe szicea ca…

Dupa douazeci de ani…dar nu de Dumas

Ca tot ruleaza filmul asta, ma gandeam cam ce mi-ar placea sa gasesc pe aici, daca as lipsi vreo douazeci de ani din peisaj. Dar asa pe genul sa plec maine si sa revin in martie 2034. Sper ca nu va asteptati sa va vorbesc de autostrazi construite si metrouri terminate, ca nu e genul meu si nici nu cred ca se vor realiza in timpul vietii mele, iar eu sper sa fiu inca printre voi, peste douazeci de ani. Sa pornim calatoria in viitor zic, asa pe domenii, ca la stiri:

Politica si Social:

– Romania este pe cale sa rezolve problema cainilor fara stapan. Noul Cod Penal propune ca infractiunile cu o gravitate redusa (cele condamnabile pana la cinci ani ani) sa fie ispasite in „ani-caini”. Ai luat condamnare de trei ani, aceeasi perioada trebuie sa ingrijesti 12 caini (acelasi numar cu lunile anului).