Pe vremea mea, ţiganii tot laşi erau…

… dar macar stiau sa scrie si sa citeasca.

Am avut si eu, in scoala, colegi tigani. Ori in clasa cu mine, ori pe la cate una paralela. Nu stiu care este explicatia, dar pe vremuri se descurcau si cu scrisul si cu cititul. Turca Paul il chema pe primul meu coleg de etnie romă, din clasele 1-4, n-am sa uit niciodata. Era un amarat care se târâia de la un an la altul. Dar pot sa va garantez ca nu era analfabet. Ca doar in fata mea il punea invatatoarea sa citeasca din abecedar sau sa scrie la tabla. Iar pe langa tiganul asta, despre care vreau sa va vorbesc, era academician cu siguranta.

Cine are iepure, are parte

V-am mai spus ca cei batrani din blocul in care am copilarit au fost productivi, nu gluma. A se citi ca eram multi copii, de varste apropiate. Ei bine, dupa ce s-au dus anii aia fara griji, cand ne peocupa doar cum sa ne petrecem timpul mai misto si ne intreceam in cretinisme, au inceput si chestiile mai serioase, gen examene. Intai cele de liceu apoi admiterile pe la facultati. Era ca dracu’ daca picai, ca incepeau mistourile si te faceai de un cacat celebru. Cata vreme a fost la nivel de liceu, lucrurile au mers struna. Toata lumea s-a descurcat si a ajuns prin locurile in care si-a dorit.

Treaba s-a imputit odata cu intrarea la facultate.

Taurine divine

Va spune ceva Tehnologia Cresterii Animalelor (TCA)? Banuiesc ca nu, ca oricarui om normal. Ei bine, eu am avut-o ca materie de curs, prin anul trei de facultate, asa cum va mai povesteam. Mor de ciuda ca nu mai tin minte cum il chema pe profesor. As zice Stanescu, dar nu pot sa bag mana in foc. Imi placea tipul asta mult de tot. Era trecut prin viata si avea niste povesti de-ai fi stat numai sa-l asculti. Cand le incepea p-alea cu Marga Barbu, eu as fi vrut sa nu se mai opreasca. Prin urmare era singurul curs pentru care imi mai deplasam mirificul corp pana la facultate. Era pus extrem de prost, Vinerea de la ora 14.00 (asta e zi de mers la scoala???). Dar eu ma duceam cu drag. Doar pentru povestile profului.

Toate bune si frumoase, pana a venit sesiunea.

Formula unu…mioritica

E greu. E foarte greu cand esti o tanara domnisoara si sa vrei sa obtii patratul ala roz, de plastic, pe care obisnuim sa-l numim permis de conducere. Cel putin aici, la Capitala, politistii e rai si unii dintre ei vrea si spaga. Asa ca sansele ei sa-si incerce abilitatile de driver, cu noua masina a lui „Iubi”, pe linia dreapta dintre Romana si Victoriei, scad de la o zi la alta.

Degeaba se prezinta la „traseu”, data cu rujul al bun si-si compune cel mai seducator zambet. Politistul ala sadic, din dreapta, stie una si buna: picat. E drept ca nici n-a condus prea bine. Dar „organul” ignorase suveran, primele doua semafoare trecute pe „galben”, numai pentru promisiunea oferita de decolteul ei adanc, ales cu grija special pentru examen. Dar, pana la final, „dom’agent” s-a prins ca nu „vede”nimic. Si nici „cascaval” n-a marcat fata.