Marţienii din Tulcea

Bă băiete, începând de azi să nu mai aud povestea cu românii care nu sunt în stare de nimic şi întodeauna le-o iau alţii înainte. Gata, s-a terminat cu vrajeala! Suntem nişte vizionari. În ţara asta românească, aşa săracă şi amărâtă cum este ea, s-a deschis primul birou pentru extratereştri. Deci să ne mai slabească NASA şi alti răhăţei din ăştia care au ştiut doar să mănânce nişte bugete uriaşe, dar n-au fost în stare de nimic mai de doamne-ajută. Sărăciilor, faceţi umbră pământului degeaba. Puteţi să vă băgaţi în fund Aria 52, cu buncăre cu tot.

Invidie colegiala si… pamanteana… by Ana R

Daca pe bosu’ de la blog l-au rapit extraterestrii, asa pentru o tura scurta de ozeneu, incat sa se laude pe aici pe la lume cum s-a dat el cu viteza luminii, pe mine nu m-a rapit nimeni. Dar nimeni, nimeni. Si cred ca incerc o usoara urma de gelozie, pentru ca nu am putut sa imi fac cateva poze cu buzele tuguiate (ca altfel cica nu mai sunt capabile sa pozeze telefoanele de ultima generatie, nicio femeie). Sau cu vreun omulet verde brotacel, in timp ce pe fereastra aeronavei sa se perinde peisaje stelare.

Nu stiu ce i-au facut extraterestrii aia lui, ca nu mi-a facut confidente.

I’m back, bitches!!!

Dap, m-am intors. Nici eu nu stiu cum am reusit, dupa tot ce mi s-a intamplat, dar uite-ma ca sunt din nou cu voi.

Stiu ca ati fost cativa de pe aici ingrijorati de soarta mea. Asa ca, special pentru ei (dar nu numai), voi povesti pe scurt prin ce am trecut. Tineti-va bine!

Fratilor, am fost rapit de extraterestrii. Stiu ca nu va vine sa credeti (ce, mie mi-ar veni?) dar chiar asa s-a intamplat. Intr-una din serile cand ma duceam spre casa, am simtit cum masina mea pierde contactul cu asfaltul si n-am mai putut s-o controlez.