Teoria evolutiei, la femei

Guest Post by Ana R.

 

Am facut noi bascalie de pitipoancele din ziua de azi, le-am aratat cu degetul si am zambit zeflemitor. Barbatii si-au exprimat dezaprobarea totala si au strambat din nas, au marturisit ca pentru mici escapade nu le-ar refuza, dar nu mai mult de atat. Ca sunt proaste, ca sunt false, ca incerca sa compenseze lipsurile de la “mansarda” cu alte artificii. Si totusi e bataie pe ele. Altfel nu putem explica abundenta ofertei. In secolul asta se pare ca cel mai important lucru este imaginea.

Masculinele

Guest Post by Ana R.

 

Nu stiu daca numai eu sesizez aceasta tendinta sociala dar observ ca barbatii din ziua de azi se demasculinizeaza pe zi ce trece. De cateva mii de ani barbatul functioneaza pe post de stalp al casei, el ia deciziile legate de adapostul familiei, de sursa de hrana, iar transformarea acesteia in friptura cu sos era in sarcina femeii.

Eee…. astazi nu mai e asa. Astazi toti detinatorii de excrescente pe corp se pricep la maxim la toate lucrurile muieresti. Sunt fascinata de toti mirii pe care ii observ pe la nunti si care se lauda major ca ei au ales nu stiu ce panglicute si floricele. Care au idee ce e aia culoarea predominanta a nuntii sau care stiu ce e aia o cocarda si o prefera din flori naturale.

Stiluri diferite

Ce avem noi aici si aici? Doua link-uri care contin practic aceeasi stire. Mai precis aceeasi fapta: doi tati vitregi care au gasit ca nu este nimic mai misto pe lumea asta decat sa-si abuzeze sexual fetele pe care le cresteau. Doar ca una s-a petrecut in Vaslui, Romania si celalalta in Washington, USA. N-am sa ma apuc acum sa va spun ceva evident pentru orice om de bun-simt. Cum ar fi ca nu inteleg care-i impulsul ce-i mana spre o asemenea fapta. Adica unde, pe parcursul procesului de crestere a copilului, se scurtcircuiteaza lucrurile si ajungi sa-ti spui „ba, io-i dau de mancare lu’ asta mica, tot eu pot s-o si fut”?

Prietenia dintre femei si barbati

Guest post by Ana R.

Conform unei teorii extrem de cunoscute nu exista prietenii sincere si total dezinteresate intre femei si barbati. Cica toti barbatii ce ne sunt prieteni devotati, ne-ar cam tavali prin oaresce cotloane, daca le permit imprejurarile. Si pentru ca am vazut tema asta dezbatuta exclusiv de barbati, cred ca ar trebui un pic privita si din perspectiva feminina.

De ce?

Nu stiu de ce, poate din cauza trecutului meu, cel mai tare si mai tare, pe lumea asta, ma enerveaza fetele sau femeile grase care mananca. Stati, nu sariti pe mine! Au si ele voie sa se hraneasca. Nu vorbesc aici de frunze de salata, cu un mar si o bucatica mica de piept de pui. Ma enerveaza cele care baloteaza cantitati impresionante de hrana. Cred ca uneori mi se poate citi pe fata ce gandesc. Frate, chiar n-or avea oglinzi? Chiar nu au pe nimeni sa le spuna (in afara de mine) ca nu e in regula ce fac?

Cherchez la femme!

Prin anul trei de facultate, singurul curs la care ma duceam cu placere, era cel de Tehnologia Cresterii Animalelor. De fapt, rectific, singurul curs la care ma mai duceam era cel amintit. Din cauza pofesorului. Bai, era omul ala o enciclopedie ambulanta de povesti, care mai de care mai tare. Fusese prieten bun cu Marin Preda, cu Marga si Eugen Barbu. Cand se apuca omu’ de povestit, se termina cu smecheria, as fi stat sa-l ascult zile in sir. Bine, asta nu l-a impiedicat sa ne pice pe toti, pe capete. Si sa ne duca pana in panzele albe cu re-examinarile. Dar despre asta, vorbim separat.

Cursul lui, imi amintesc perfect, era Vinerea de la ora 14.00. Abia il asteptam. Intr-una din zilele cand aveam ora cu el,

Martie razboinic

Pentru ca tot e saptamana asta in care sexul (asa-zis) slab trebuie sarbatorit si adulat, voi face si eu asta. In stilul meu. Asa ca voi scrie despre noi, barbatii.

Dupa cum bine se stie, noi masculii, suntem o specie superioara. Noi am dus razboaiele, noi le ducem si acum. Sau nu credeti ca tot razboi se cheama lupta pentru cel mai bun loc de parcare din fata blocului ? Ori aveti impresia ca, sa duci gunoiul dupa zece seara, e vreo joaca de copii ? Jumatatea de zi pierduta sa repari “priza aia care atarna de trei luni” nu credeti ca e tot un fel de batalia de la Trafalgar, la scara mai mica ? Greata superioara cu care storcim paianjenul ala care v-a facut sa zbierati, nu tot din vanatorul ancestral care zace in noi vine ? Si modul cum scoatem noi smartfonu’ din buzunar, nu vedeti ca aduce a John Wayne ?  Da, noi suntem razboinici moderni. Noua nu ne e frica de nimeni si nimic. Cu foarte putine exceptii. Pe care, doamnelor si domnisoarelor, o sa vi le dezvalui azi. Pentru ca, orice razboinc modern se teme de: