Noi, credulele

 Fraţilor, mai jos aveţi articolul Anei R. la care eu am râs cel mai mult. Nuş’ ce-a păţit. Citiţi-l şi o să-mi daţi dreptate.

mihai_vasilescu_simbol_femeie Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte in dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea calului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune.  Continuă lectura

Reclame

Nu mai esti barbatul pe care l-am cunoscut

 Guest post by Ana R.

 

Pentru ca domnu „sefu’ blogului” a zis ca sunt cam critica la adresa barbatilor, azi facem un fel de autocritica la adresa femeilor.

Nu pricep de ce ne straduim noi femeile sa ne dresam barbatii? Ca si cum l-am primit in viata noastra in varianta de baza si acum il vrem brusc full option. Desi in viata reala parem, unele dintre noi, destul de inteligente, atunci cand este vorba despre barbatul de langa noi ne transformam in aceste Siegfried & Roy si ne dorim  varianta lui imbunatatita. Cea mai imbunatatita.

Adica, mai fata, daca era atat de putin tangent cu idealul tau de perfectiune de ce l-ai ales pe asta? Cum de ce? Pentru a ne da sansa sa incepem sa-l modelam dupa gustul nostru. Intotdeauna pentru pampalaul de langa noi e loc de mai bine. Fetelor, sa va zic ceva, daca nu l-a dresat ma-sa sau viata pana in momentul intalnirii cu noi, pai nici cu biciul sau pistolul nu mai ai sanse de izbanda. Continuă lectura

Da’ cu curul ce ne facem?

Eram la terasa aseara. Langa mine o masa cu trei zane. Hmmm, mai bine zis zanoaie. De fapt, ca sa descriu mai corect lucrurile, zanoloaie ar fi cuvantul. Pentru cineva care apreciaza genul, erau pe alese. Adica nu erau toate trei la aceeasi dimensiune, ci pe trei nivele: elfantel, elefant, mastodont. Ce vreau sa va spun este ca toate erau exact genul de femeie cu care eu nu sunt in stare sa empatizez deloc. Nu reusesc sa le inteleg si va explic si de ce, ca sa nu sariti cu gura pe mine.

mihai_vasilescu_zana_grasa

sursa foto

Sunt genul ala de tipe, care isi ingrijesc partea de sus a corpului si in special fata. Se vede pe ele ca folosesc produse scumpe pentru machiaj, pudrat, rimelat si alte cacaturi pe care si le aplica femeile si ale caror denumiri imi scapa. Dar ce facem cu curul fetelor? Continuă lectura

Au si porcii rolul lor

 Guest post by Ana R.

Spune Mihai ca femeile adora prezenta de spirit, porcii si tupeul. Exact asa e. Mai ales fetele cuminti adora golanii. Dar stiti cum? Sunt fascinate total. Nu stiu daca a ramas instinctul din preistorie sau nu. Pentru ca pe vremea aia orice fata, crescuta la adapostul ghioagei lu’ tata, ramanea fascinata de primul salbatic intalnit, ce urla mai tare ca Tarzan si era capabil sa omoare mistretul cu mainile goale si sa il arunce in focul tribului. Cu cat era mai fioros si avea gura mai mare, cu atat reprezenta o siguranta mai mare pentru ea si pentru puii vii pe care avea sa ii nasca. Deci, „fioros” = siguranta si sanse mai mari de supravietuire.

Mai spre zilele noastre, orice adolescenta, mai ales cele pazite cu strasnicie de tati autoritari, lesina de bucurie cand le baga in seama golanul grupului. Pai numai printre comentariile lui pline de miez mai gaseste ea atata curaj, dezinvoltura si asumare. Continuă lectura

Pildă imperială

Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu cetaţean s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri care aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie și-i întreabă:

– Amandoi sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?

– Ne-am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.

Împăratul, gândindu-se un pic, îi întreabă:

– Spuneți-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință?
Continuă lectura

Cand femeile sunt mai puternice…by Ana R.

Pentru ca m-a provocat colegul de blog, la povesti despre violenta de orice forma, asupra psihicului sau fizicului feminin, mi-am adus aminte de o intamplare de pe vremea comunismului. Eu am locuit intr-o zona a Bucurestiului unde erau foarte multe unitati militare. Implicit, in blocul meu erau foarte multe cadre militare si din politie (militie, pe vremea aia). Noi stateam la etajul 6, iar la etajul 7, fix deasupra noastra, locuia o familie cu doi copii. Ea era ceva ingijitoare, iar el politist (militian). Problema era ca tovarasu´ militian era un alcoolic notoriu, care isi teroriza familia fara incetare. Continuă lectura

Mi-s nervos cu nervii

Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:

mihai_vasilescu_pissed_off

sursa foto

-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama. Continuă lectura