Cârciumă, bibliotecă, adolescenţi

Ştirea sună aşa: o cârciumă din localitatea băcăuană Blăgești s-a transformat în bibliotecă publică. Noul sediu al Bibliotecii „Ion Creangă” din Blăgești a fost recompartimentat, renovat și transformat din cârciumă cu sprijinul voluntar al întregii comunității, spun jurnaliștii de la Deșteptarea Bacău. O fi laudabilă iniţiativa, dar eu când am citit-o, primul si singurul lucru care mi-a venit în minte a fost bancul cu „tipografia”:

La badea Ion, vestit că era un om gospodar, vine un reporter care îl roagă să descrie una dintre zilele lui obişnuite de lucru.

– Păi, cum crapă de ziuă, nu mai pot ţine geană pe geană, îşi începe badea Ion povestea. Şi mă scol.

– Care-i primul lucru pe care îl faci, bade Ioane? întreabă reporterul.

– Primul lucru pe care-l fac e să beau un păhărel de vişinată, fiindcă am gura amară. După care merge foarte bine o cinzeacă de trăscău…

King of the world

Sunteti ok? Sunteti pregatiti pentru ce urmeaza? Daca nu v-ati trezit bine inca, va rog sa va beti cafeaua, sa va luati micul dejun, care aveti de luat pastile sa vi le luati. Pentru cei slabi de inger, va rog sa cititi printre degetele rasfirate, ca sa puteti pune mana la ochi mai repede. Daca sunteti in locuri publice, incercati sa nu tipati sau sa nu scoateti sunete care-i vor alarma pe cei din jur. Asezati-va bine in scaune, ca incepe.

Cherchez la femme!

Prin anul trei de facultate, singurul curs la care ma duceam cu placere, era cel de Tehnologia Cresterii Animalelor. De fapt, rectific, singurul curs la care ma mai duceam era cel amintit. Din cauza pofesorului. Bai, era omul ala o enciclopedie ambulanta de povesti, care mai de care mai tare. Fusese prieten bun cu Marin Preda, cu Marga si Eugen Barbu. Cand se apuca omu’ de povestit, se termina cu smecheria, as fi stat sa-l ascult zile in sir. Bine, asta nu l-a impiedicat sa ne pice pe toti, pe capete. Si sa ne duca pana in panzele albe cu re-examinarile. Dar despre asta, vorbim separat.

Cursul lui, imi amintesc perfect, era Vinerea de la ora 14.00. Abia il asteptam. Intr-una din zilele cand aveam ora cu el,

Viata bate teatrul…”Flori, fete, filme sau baieti”

Am un prieten. In povestea ce urmeaza o sa-l numesc…hmmm…Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fata. Pe numele ei…hmm…Isolda. Draguta, zicea el. Eu m-am abtinut. Si a inceput vechiul joc, batran de cand lumea. Scoate fata in oras, imprieteneste-te pe facebook, ia-i numarul de telefon etc. Nu neaparat in ordinea asta.

Si daca tot a primit numarul de telefon al fetei, Tristan a considerat de bun augur sa inceapa o curte asidua prin intermediul satelitilor. Adica scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred ca la un moment dat ajunsese sa scrie smsurile, un pic mai repede decat vorbea. Sau pe-acolo. O singura problema tulbura inceputul promitator de romance siropos. Isolda era cu ceva ani mai tanara ca Tristan (intr-o ecuatie matematica, cu o singura necunoscuta, „ceva” = 10. Spre 11). Asa ca sms-uri cu texte de genul „te-ai nascut pe furtuna, ca esti traznet ?” (daaaa, ati citit bine)

9 Martie…finally!

Pentru ca “cea mai frumoasa fiinta din lume” si cu “lumina ochilor mei” (sa-si aleaga ele ce si cum 🙂 ) au hotarat ca dupa o victorie ca asta, trebuie sa fiu lasat sa sarbatoresc singur, au taiat-o, imediat dupa meci, la Pitesti. Una la bunici, cealalta la distractie, la sor-sa. Asa ca, minunata zi de 8 Martie m-a gasit singur-singurel. Dar pentru situatii ca asta s-au inventat prietenii,  nu ? “Hai ba cu noi, ca mergem la karaoke. Bem, cantam si ne distram”. Cum dracu’ sa rezisti la asa ceva ? Mi-am pus ceasul pe mana stanga, blugii mei skinny si hai la distractie. Da’ n-am apucat sa ajung in clubul cu pricina, ca mi-a sunat telefonul:

– Ba, vezi ca noi am plecat de aici (“noi erau vreo 10 persoane).