Die Hard si niste hoti de prajituri

Guest Post by Ana R.

 

Eram prin generala, nu cred ca aveam mai mult de 9-10 ani. Ne-am hotarat cativa mai rasariti din clasa sa mergem singuri la film intr-o sambata. Prin ai mai rasariti din clasa ma refer la cei ai caror parinti munceau in regimul zi- lumina. Noi cu cheia de gat si cu ghidul de micul supravietuitor in buzunar, langa guma Turbo, puteam face fata cam oricarui cataclism natural. Sa ne convingem babacii ca mergea si un profesor cu noi a fost floare la ureche. Ai nostri treceau pe la scoala doar cand ne faceau pozele de la sfarsitul anului. In rest sedinte cu parintii nu servea aproape nimeni, pentru ca toti aveau program de lucru “sclav pe plantatie”. Marea noastra majoritate eram copii singuri la parinti, tocmai din dorinta acestora sa nu mai produca suferinte si altor progenituri lasate in voia sortii. Continuă lectura

Festivalul International de Film Independent „ANONIMVL”

Daca va ganditi ca o sa-mi dau cu parerea despre filme, va inselati. O sa-i las pe specialisti sa faca asta. Va pot spune doar ca mi-au placut vreo patru-cinci. In rest cred ca sunt prea putin evoluat ca sa pot intelege arta asta moderna si independenta. Desi nu pare, nu ma pot pricepe chiar la toate. 🙂 Ce voiam eu sa va zic, sunt cateva cuvinte despre public.

Am inteles ca acesta este primul an cand festivalul se organizeaza in Bucuresti, pana acum avand loc numai in Delta, la Sfantu Gheorghe. Iar din punctul meu de vedere, aducerea lui in Capitala este mai mult decat neavenita. De ce? Pai pentru ca in Delta s-ar fi dus numai cunoscatorii si hipsterii adevarati. Pe cand aici au aparut si alde neica nimeni, care in lipsa de alta ocupatie, au crezut ca ar fi cool sa dea o tura si pe la Anonimul. Treaba care a fost evidenta sambata seara. Daca in celelate seri gaseai locuri berechet, sambata nu mai aveai unde sa stai. In picioare sau direct pe iarba, ramanand singurele optiuni viabile.

Si nu ar fi fost nimic rau in treaba asta. Na, e normal ca sambata sa fie mai plin decat marti, doar e sfarsit de saptamana si lumea are chef de ieseala. Continuă lectura

22 Jump Street

Ati constatat si voi, probabil, ca la orice film partea a doua e mult sub prima. Si daca mai urmeaza a treia sau a patra, in noujnoua la suta din cazuri, e pierdere de vreme curata, sa te duci sa le vezi. Iar comediile sunt cele la care se aplica din plin chestia asta. Rar de tot urmeaza ceva bun.  22 Jump Street nu face exceptie de la aceasta regula. Daca primul film (21 Jump Street) a reusit sa ma amuze, continuarea lasa rau de tot de dorit.

Da, eu inteleg ideea de parodie si ironia la adresa societatii americane (un fel de auto-ironie) pe care le promoveaza. Continuă lectura

The Counselor…cea mai comedie dintre thriller-e

De obicei nu ma iau dupa notele filmelor. Poate ca de data asta ar fi trebuit sa fie un avertisment serios faptul ca imdb-ul dadea 5.2 si cinemagia, 5.1. Da’ mi-am zis ca nu stie lumea sa aprecieze un film bun. Asa ca m-am dus. Hmmm…

Din start, au pornit prost toate. Ne-am oprit sa mancam ceva, inainte de film. Tot prin Mall. La o chestie numita Steak House, parca. Aveau o tablita afara pe care scria mare „mananci pe saturate de la 20 de lei”. Pai ziceti frate asa. Hai sa mancam pe saturate. Mai ales ca, odata intrati, pe menu am mai gasit un slogan: „the best steak in town”. Asa ca ne-am luat cate un hamburgher, ca la mama lui, „madeinusa”. N-as putea sa exagerez si sa spun ca era „cel mai bun din oras”, dar pot sa va  spun, cu mana pe inima, ca era printre cele mai mici. O chiftea ridicola, subdimensionata, pe ditamai chifla. Asezonata cu niste salata, castraveti si doua felii de rosii. Cartofii, in schimb, erau multi. Continuă lectura

Les jeux sont faits!

Prietenul meu I., umbla la un moment dat cu o fata. Zic “umbla”, pentru ca intre timp a trecut printr-o casnicie, iar in prezent populatia feminina a orasului asta aglomerat, se cam fereste de el, ca dracul de tamaie (hai ba, nu te supara, ti-am facut reclama moca :)).    Cum isi petreceau ei asa dupa-amiezele, in doi, la un moment dat sunt si eu invitat, pe la domnisoara pe acasa. Sa mai stam de vorba, sa mai socializam. M-am dus.

La fata locului, surpriza. Mai era invitata o tanara. Cum nu sunt foarte stupid, am tras concluzia ca cea de-a doua imi era destinata. Adica venise sa ne cunoastem. Prin urmare, da-i si socializeaza. Seara era lunga, asa ca subsemnatul aici de fata, a avut suficient timp sa-si puna in valoare farmecul personal (scriu de ceva vreme si inca ma gandesc ce-o sa spuna minunata si neasemuita mea sotie, maine, cand o sa citeasca). Continuă lectura