Filme de acțiune. Proaste.

Peste week-end am văzut nişte filme pe care le-am tot amânat ceva vreme. Ce să zic, înţeleaptă decizie. Mai bine mă duceam la pescuit, la copcă, aş fi fost mai câştigat. Este vorba despre John Wick şi The Equalizer. Şi le pun pe amândouă, la grămadă, pentru ca au acţiunea absolut identică. În ambele producţii, jumătate dintre mafioţii ruşi ai omenirii pleacă spre veşnicele plaiuri ale vânătorii din acelaşi motiv: o javră. Bine, nu aceeaşi, erau două javre diferite. Keanu îi execută pe ăia pentru un căţel, pe care tâmpiţii de mafioţi nu avuseseră nimic mai bun de făcut, decât să-l omoare. Iar Denzel, joacă în picioare şi mierleşte tot ce prinde pentru o curvă pe care băieţii răi o pocniseră un pic mai tare peste faţă.

M-a făcut mama critic de film

Hai mă că glumesc. Nu m-a făcut. Dar am mai văzut zilele astea nişte filme destul de noi şi mă gândeam ca poate v-ar fi de folos să vă zic ce şi cum.

Ce faci Edi, ce-ai la gură?

Mereu mi-a fost ciudă pe modul cum joacă, in filme sau reclame, copiii de „afară”. Pur si simplu sunt naturali si îi cred, mă conving. Pe când aştia micii de la noi par atât de nenaturali, că uneori nici nu mă mai pot uita la respectivul film sau spot publicitar. De jenă.

Usturoi, un film dat dracului

Dragii mei, am un coleg intr-ale scrisului, aflat intr-o grava suferinta. Blogul pe care il foloseste pentru a-si dezlantui talentele de scriitor, se afla in plina operatiune de reconstructie. Si cum mai degraba gasesti un mecanic auto care stie sa cante simfonia a noua la pian cu o singura mana, in timp ce cu cealalta gateste, decat un scriitor care sa stie si web-design, amicul meu simte ca nu mai rezista fara sa-si reverse undeva efluviile de inspiratie. Asa ca, plin de solicitudine, i-am pus la dispozitie pentru azi, modestul meu blog. Sper sa va placa. Luati de cititi un Guest Post by Damian Gicoveanu:

Festivalul International de Film Independent „ANONIMVL”

Daca va ganditi ca o sa-mi dau cu parerea despre filme, va inselati. O sa-i las pe specialisti sa faca asta. Va pot spune doar ca mi-au placut vreo patru-cinci. In rest cred ca sunt prea putin evoluat ca sa pot intelege arta asta moderna si independenta. Desi nu pare, nu ma pot pricepe chiar la toate. 🙂 Ce voiam eu sa va zic, sunt cateva cuvinte despre public.

Am inteles ca acesta este primul an cand festivalul se organizeaza in Bucuresti, pana acum avand loc numai in Delta, la Sfantu Gheorghe. Iar din punctul meu de vedere, aducerea lui in Capitala este mai mult decat neavenita. De ce? Pai pentru ca in Delta s-ar fi dus numai cunoscatorii si hipsterii adevarati. Pe cand aici au aparut si alde neica nimeni, care in lipsa de alta ocupatie, au crezut ca ar fi cool sa dea o tura si pe la Anonimul. Treaba care a fost evidenta sambata seara. Daca in celelate seri gaseai locuri berechet, sambata nu mai aveai unde sa stai. In picioare sau direct pe iarba, ramanand singurele optiuni viabile.

Si nu ar fi fost nimic rau in treaba asta. Na, e normal ca sambata sa fie mai plin decat marti, doar e sfarsit de saptamana si lumea are chef de ieseala.

Viata bate teatrul…”Flori, fete, filme sau baieti”

Am un prieten. In povestea ce urmeaza o sa-l numesc…hmmm…Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fata. Pe numele ei…hmm…Isolda. Draguta, zicea el. Eu m-am abtinut. Si a inceput vechiul joc, batran de cand lumea. Scoate fata in oras, imprieteneste-te pe facebook, ia-i numarul de telefon etc. Nu neaparat in ordinea asta.

Si daca tot a primit numarul de telefon al fetei, Tristan a considerat de bun augur sa inceapa o curte asidua prin intermediul satelitilor. Adica scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred ca la un moment dat ajunsese sa scrie smsurile, un pic mai repede decat vorbea. Sau pe-acolo. O singura problema tulbura inceputul promitator de romance siropos. Isolda era cu ceva ani mai tanara ca Tristan (intr-o ecuatie matematica, cu o singura necunoscuta, „ceva” = 10. Spre 11). Asa ca sms-uri cu texte de genul „te-ai nascut pe furtuna, ca esti traznet ?” (daaaa, ati citit bine)