Parola fermecată

Dimineaţă, tocmai se crapă de ziuă şi soţul ajunge acasă „rupt”, după o noapte lungă cu baieţii. Cu groaza in suflet, sună la uşa. Evident, nu-i răspunde nimeni. Mai insista de câteva ori. Nimic, niciun semn că i-ar deschide cineva. Până la urma isi ia inima în dinţi si strigă:
– Am cele mai frumoase flori, pentru cea mai frumoasă fată! Continuă lectura

Reclame

Farse

Ca tot a fost de curand ziua aia in care toata lumea o ia razna cu pacalelile, mi-am adus aminte cateva din farsele pe care le-a prestat subsemnatul de-a lungul timpului.

Acum vreo cativa ani, foloseam intern in firma, un comunicator. Imi pare rau ca nu-mi mai amintesc cum se numea, dar cert este ca avea o mare buba. Pe care o descoperisem eu, bineinteles. Default, te conectai cu credentialele de acces, dar cu un singur click dreapta, puteai sa-ti schimbi numele oricum voiai tu. Daca iti doreai sa te numesti Ruud Gullit, asa ti-l faceai. Bine, era relativ simplu de verificat ca mesajul nu vine de la Ruud, dar pentru asta trebuia sa mai dai vreo doua click-uri, ca sa ajungi la adresa de mail a expeditorului. Si probabil ca primind un mesaj de la olandez, ti-ai fi dat seama ca ceva e in neregula si te apucai sa verifici. Dar cand iti scrie pe comunicator Seful al Mare, nu mai ai timp de cercetari, ci executi.

Si ce prilej mai bun, decat ziua de 1 Aprilie, puteai gasi ca sa te amuzi folosindu-te Continuă lectura

„A batrana”

Intr-una din peregrinarile mele prin Paris am plecat (pe langa familionul din dotare) si cu o colega de serviciu. Tipa (Angela pe numele ei), aproape de varsta pensionarii, e brici. Genul ala caruia nu-i place sa stea locului. Activa, mereu gaseste cate ceva de facut. Imi mai place la ea ca nu se formalizeaza, e sloboda la gura mai ceva ca un puber scapat de sub supravegherea parintilor. E moarta dupa calatorii, daca se poate cat mai departe de Romania.

Un singur neajuns o incurca: e singura. Sa nu va imaginati ca e vaduva sau a patit vreun necaz. Nici pomeneala, i-a facut vant lu’ ex-sotul cu ceva vreme in urma si de atunci a hotarat ca nu-i mai trebe parte barbateasca. Eventual pentru consum de scurta durata si asta cand era mai tanara. Acum, singura legatura pe care o mai are cu sexul opus este ca a altoit vreo trei la metrou (pe rand, nu in acelasi timp) cand o deranjau cu ceva. Continuă lectura

Viata bate teatrul…”Flori, fete, filme sau baieti”

Am un prieten. In povestea ce urmeaza o sa-l numesc…hmmm…Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fata. Pe numele ei…hmm…Isolda. Draguta, zicea el. Eu m-am abtinut. Si a inceput vechiul joc, batran de cand lumea. Scoate fata in oras, imprieteneste-te pe facebook, ia-i numarul de telefon etc. Nu neaparat in ordinea asta.

Si daca tot a primit numarul de telefon al fetei, Tristan a considerat de bun augur sa inceapa o curte asidua prin intermediul satelitilor. Adica scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred ca la un moment dat ajunsese sa scrie smsurile, un pic mai repede decat vorbea. Sau pe-acolo. O singura problema tulbura inceputul promitator de romance siropos. Isolda era cu ceva ani mai tanara ca Tristan (intr-o ecuatie matematica, cu o singura necunoscuta, „ceva” = 10. Spre 11). Asa ca sms-uri cu texte de genul „te-ai nascut pe furtuna, ca esti traznet ?” (daaaa, ati citit bine) Continuă lectura