Pofta ce-am poftit

Guest Post by Ana R.   

Lumea noastra este astazi impartita in doua: o parte preocupata exclusiv de consum si care nu pune pret pe viata privata a cetatenilor si a doua parte, care considera ca o zi (sau doua) pe saptamana, de sarbatoare si odihna, ofera tuturor mai multa relaxare.

Cand am ajuns in Germania eram extrem de frustrata pe motiv ca nu puteam sa merg la cumparaturi duminica, asa cum faceam la noi. Cand inclusiv noaptea puteam sa ma plimb prin magazine.

Dar aici, la nemtalai, Biserica Catolica are o mare influenta asupra societatii. Ei sunt cei ce au impus sa nu se alinieze noilor tendinte consumiste si sa pastreze Duminica zi de sarbatoare pentru toata lumea, chit ca s-au facut mari presiuni din partea mediului de afaceri. Pe considerentul ca atunci cand oamenii sunt relaxati, odihniti si petrec mai mult timp in cadrul familiei se creeaza un mediu propice pentru concentrarea necesara unei noi saptamani de munca. Si, implicit, creste eficienta.

Prin urmare, duminica este absolut tot inchis pe aici.

Cel mai scurt job al meu

Prin toamna lui 2000 am avut o perioada cand eram between jobs. Cu alte cuvinte o frecam toata ziua, fara sa fac nimic in afara de a ma uita la televizor. Activitate pe care o mai intrerupeam sporadic cu scopul de ma hrani si adapa. Iar cand treaba asta ma dobora de oboseala, mai bagam si cate un somnic. Sau aveti impresia ca statul degeaba nu face foame si somn? Va inselati amarnic. Parca mai abitir iti vine sa mananci si sa dormi. Ma trezeam dimineata, dupa cate o zi din asta de ne-facut nimic, de parca ziceai ca am tras in jug. Abia aveam putere sa-mi bag tigara in gura si sa sorb din cafea. Va spun, lenea si zacutul te termina de oboseala. Poti sa si mori.

sursa foto

Uite, vezi, minteam fara sa-mi dau seama. Mai aveam o activitate pe care am uitat s-o mentionez.

Promisiunea facuta, datorie curata

Ce poti face intr-o miercuri seara (unspe noaptea, ca sa fim mai exacti) cand ti se face extrem de foame (desi nu mai voiai sa mananci dupa ora 19.00), deschizi frigiderul si nu vezi nimic in afara de un bax de bere si cateva legume? Daca ai ceva aptitudini de master chef, incropesti ceva din legumele alea. Daca nu ai, si mai esti si Prietenul I., pui mana pe telefon si suni la Wu-Xing. Ah, stati, ca nu e asa simplu. Inainde de toate, pui mana pe laptop si te uiti luuuung pe oferta, incercand sa te hotarasti ce anume vrei. Nu stiu cat a durat in acest caz, dar la carciuma, sunt dati cand toata lumea termina de mancat si prietenul I. inca nu s-a hotarat ce vrea. Mai consulta menu-ul si din cand in cand cheama si chelnerul pentru lamuriri suplimentare („nu te supara rosiile sunt de gradina sau de sera?”, „ai idee daca porcul avea mai mult de 16 luni?”, „prepelita nu serviti?” sau cea mai tare „se poate sa ma razgndesc, as vrea sa comand altceva?” sunt intrebari firesti intr-un local, pentru bunul meu prieten).