Varcolacul

Dintre prietenii mei, daca e sa iasa cu smardoiala, printre primii pe care i-as suna este prietenul R. Omu’ nu se caca pe el daca e sa iei doi pumni in mecla si, mai ales, daca trebuie sa dai. In plus, are atatia amici si cunostinte din diverse paturi sociale (ca sa zic asa) incat cred ca ar putea sa puna in aplicare vestita vorba a lui Jiji, cand ii ameninta pe smecherii din Braila, care-i cerusera taxa de protectie lui Banel: „baaaaa, cand prima masina cu „baieti” ajunge la voi, ultima nici n-a plecat din Bucuresti, atat e coloana de lunga”. Ati inteles ideea. Are „conexiuni” si nici nu e vreun papa-lapte care sa se cace pe el, daca-l iei mai tare.

Acu’ ceva vreme omu’ meu primeste o invitatie la nunta. La Iasi (na, tocmai ce va explicam ca are relatii si amici peste tot).

Vise, nene

Zilele trecute am trait sentimentul ala nasol pe care il ai dupa ce te trezesti, cand tocmai ai avut un vis in care se facea ca ai bani. Multi bani. De obicei ii gasesti. Stiti senzatia? Vi s-a intamplat vreodata? In primele clipe traiesti asa un amestec de confuzie cu bucurie. Apoi te dezmeticesti de tot si iti dai seama ca ai visat. Iti vine sa mori de nervi ca purcoiul ala de bani, care tocmai iti gadilase buricele degetelor s-a dus, nu mai e. E atat de nasol de zici ca i-ai pierdut cu adevarat. Ti-e asa o ciuda, ca te deprima.

sursa foto

Si de aici mi-au venit in minte toate cosmarurile care mi-au populat noptile. Nu stiu cum e la voi, dar eu de-a lungul vietii am avut cateva care s-au tot repetat. Ah, sa nu uit. Cica nu am visa in culori. Un cacat, cosmarul copilariei mele a fost orchestra ai carei componenti erau niste draci rosii