Parola fermecată

Dimineaţă, tocmai se crapă de ziuă şi soţul ajunge acasă „rupt”, după o noapte lungă cu baieţii. Cu groaza in suflet, sună la uşa. Evident, nu-i răspunde nimeni. Mai insista de câteva ori. Nimic, niciun semn că i-ar deschide cineva. Până la urma isi ia inima în dinţi si strigă:
– Am cele mai frumoase flori, pentru cea mai frumoasă fată! Continuă lectura

Teoria evolutiei, la femei

Guest Post by Ana R.

 

Am facut noi bascalie de pitipoancele din ziua de azi, le-am aratat cu degetul si am zambit zeflemitor. Barbatii si-au exprimat dezaprobarea totala si au strambat din nas, au marturisit ca pentru mici escapade nu le-ar refuza, dar nu mai mult de atat. Ca sunt proaste, ca sunt false, ca incerca sa compenseze lipsurile de la “mansarda” cu alte artificii. Si totusi e bataie pe ele. Altfel nu putem explica abundenta ofertei. In secolul asta se pare ca cel mai important lucru este imaginea.

Continuă lectura

Cum se explica?

Doamna din imagine nu este nici grasa, nici slaba, nici inalta, nici scunda, nici frumoasa, nici urata. Nu este nicicum. Dar parca face tot posibilul sa arate ca nu mai reprezinta nimic, pentru ea insasi. Si ma intreb si eu ca omul, in ce moment al existentei sale o femeie considera ca a facut destul pentru societate si se lasa in dorul lelii? Se imbraca la repezeala (cu ce gaseste la indemana), se mai ingijeste din parti si isi trage o coafura pe care eu n-o pot descrie in niciun fel.

mihai_vasilescu_poza1

O observasem inca din metrou. Poate nu se vede in poza, dar nu are trasaturi urate. Si atunci? Ce-o mana pe ea sa se tunda asa si sa se imbrace pe stil maica-mea (care a iesit la pensie de zece ani)?

Continuă lectura

First love!

A fost prima mea iubire. Am placut-o de cand am vazut-o intaia oara. Numai ca eu eram copilandru, iar ea apartinea altuia. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma uit cu jind dupa fundul ei. Am revazut-o multi ani mai tarziu. Apartinea altcuiva, mai imbatranise, dar se tinea tot bine. Atunci am hotarat ca trebuie sa fie a mea. Am strans din dinti, am rabdat si pana la urma am invins: a fost a mea. Nu pot sa va descriu senzatia pe care am avut-o cand am dus-o prima oara prin oras. Desi avea deja o varsta, era fasneata si inca infipta. Mie imi placea s-o „calaresc”, iar ea se lasa „calarita” cu placere. Aproape doi ani am fost nedespartiti. Continuă lectura