Aveţi idee cum se simte un individ, care fumează de la un pachet de ţigări în sus pe zi, când deschide unul nou? Sau, mă rog, ca să nu generalizez, cum mă simt eu când dau ţipla jos de pe un pachet pentru care abia am „decartat” in jur de cinşpe lei? Dacă sunteţi fumători, probabil că ştiţi. Dacă nu, va spune băiatu’: e un sentiment, combinat, de satisfacţie amestecată cu frustrare. Satisfacţie, pentru că abia astepţi să tragi în piept căcatul ala de fum şi frustrare, pentru că este imposbil să nu-ţi treacă macar fugitiv prin cap: băga-mi-aş, mai au de gând să scumpescă mult ăstia tigările? După care vine şi concluzia: trebuie să mă las, nu mai suport să arunc atâţia bani degeaba!. Evident, nu se lasă nimeni (sau prea puţini şi motivul in niciun caz nu este cel financiar), dar frustrarea că arunci o mică avere pe rahaturile astea fumegătoare, rămâne.
Continuă lectura
Arhive pe etichete: fumeaza
Cam ce fac oamenii, cand au impresia ca sunt neobservati
–Fumeaza ascunsi in diverse locuri:
Ieri mi-am inceput ziua de lucru, cum nu se poate mai bine. Cu o „excursie” la toaleta, pentru oaresce necesitati care capatasera aspect de urgenta. M-am amuzat copios, cand am vazut ca una din cabine era ocupata de un tovaras de suferinta, care ajunsese la concluzia ca ar fi bine sa imbine utilul cu placutul. Si anume, fuma o tigara in timp ce se caca in liniste. Da, fumatul este cu desavarsire interzis in toata cladirea, deci si in wc-uri. Dar omul credea ca nu-l vede nimeni, dincolo de usa izbavitoare a cabinei si isi aprinsese tacticos o tigara. N-as putea spune ca mirosul celor doua activitati, pe care le desfasura concomitent, este cel mai placut lucru din lume. Ba chiar, dimpotriva.
–Fac bilute din muci:
Dupa care, am coborat si eu la o tigara. Sa mai alung urmele de miros, care aveam impresia ca mi s-au impregnat in piele. Continuă lectura
mihai vasilescu blog 