Dansezi printre kile

Mă oameni buni, sâmbăta trecută a fost ziua unui prieten bun şi omu’ ne-a scos la Berăria H. Prilej cu care mi-am reconfirmat o observaţie personală ce mă bântuie de nişte ani încoace: frate, femeilor grase ar trebui să li se interzică prin lege să danseze în locuri publice. La fel şi bărbaţilor săriţi bine de 40 de ani. Zbânţuiele lor sunt groteşti, penibile şi asezonate cu o doză bună de ridicol. Serios, nu te poţi uita la o femeie grasă dansând (şi nu mă refer la blues-uri ci la ţopăială) fără să faci, măcar în gând, o constatare răutăcioasă (recunosc, ale mele au fost mai mult decât răutăcioase şi au fost spuse în gura mare). Dar poţi să fii tu Maica Tereza, când vezi ditamai „dulapul” facând chestii care la greutatea aia devin caraghioase, tot îţi mijeşte un zâmbet în colţul gurii şi o ironie muşcătoare în minte. D-apăi mie care nu sunt nici pe departe vreun suflet atât de pur şi curat.

Noi, credulele

 Fraţilor, mai jos aveţi articolul Anei R. la care eu am râs cel mai mult. Nuş’ ce-a păţit. Citiţi-l şi o să-mi daţi dreptate.

 Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte in dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea calului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune. 

Grasule, iartă-ţi părinţii că sunt proşti şi nesimţiti!

Continuăm cu un articol din seria ce-am mai observat pe feisbuc.

După tururi de alegeri, atacuri teroriste şi multe, foarte multe mâţe, pe măreaţa reţea de socializare a lui Ţucărberg răsar, una după alta, pozele cu copiii deţinătorilor de profiluri. Fraţilor, nu prea le halesc nici dacă ăia micii sunt frumoşi şi numai buni de dat în reclame, pe tv. Darămite când îmi răsare pe wall căte un mic monstruleţ obez. Păi îmi vine să dau dracului tot şi să nu mai deschid calculatorul niciodată.

Da’ cu curul ce ne facem?

Eram la terasa aseara. Langa mine o masa cu trei zane. Hmmm, mai bine zis zanoaie. De fapt, ca sa descriu mai corect lucrurile, zanoloaie ar fi cuvantul. Pentru cineva care apreciaza genul, erau pe alese. Adica nu erau toate trei la aceeasi dimensiune, ci pe trei nivele: elfantel, elefant, mastodont. Ce vreau sa va spun este ca toate erau exact genul de femeie cu care eu nu sunt in stare sa empatizez deloc. Nu reusesc sa le inteleg si va explic si de ce, ca sa nu sariti cu gura pe mine.

sursa foto

Sunt genul ala de tipe, care isi ingrijesc partea de sus a corpului si in special fata. Se vede pe ele ca folosesc produse scumpe pentru machiaj, pudrat, rimelat si alte cacaturi pe care si le aplica femeile si ale caror denumiri imi scapa. Dar ce facem cu curul fetelor?

Mi-s nervos cu nervii

Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:

sursa foto

-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama.

De ce?

Nu stiu de ce, poate din cauza trecutului meu, cel mai tare si mai tare, pe lumea asta, ma enerveaza fetele sau femeile grase care mananca. Stati, nu sariti pe mine! Au si ele voie sa se hraneasca. Nu vorbesc aici de frunze de salata, cu un mar si o bucatica mica de piept de pui. Ma enerveaza cele care baloteaza cantitati impresionante de hrana. Cred ca uneori mi se poate citi pe fata ce gandesc. Frate, chiar n-or avea oglinzi? Chiar nu au pe nimeni sa le spuna (in afara de mine) ca nu e in regula ce fac?