Dar cu barbatii cat „malul”, ce ne facem?

Guest Post by Ana R.

Se tot ia Mihai de balenute, rinoceri si hipopotami cu forme prea voluptoase. Interesant este, asa cum au observat si cititorii, ca vesnic vorbeste numai despre personajele de gen feminin ce au gabaritul usor depasit. Despre barbati nicio vorbulita. Aceste fine observatii sunt vesnic facute de oamenii ce au reusit sa castige razboiul cu suncile, tocmai pentru ca ei au ajuns la faza la care se uita la merdeneaua uleioasa sau la micii cu mustar ( astea erau exemplele lui Mihai) si constientizeaza ca se vor transforma in kaizer si nu pe un porcusor rumenit ci pe talia lor . Brusc ne uitam cu o mila infinita combinata cu un usor dezgust la toti cei ce nu constientizeaza toate notiunile de nutritie si miscare. Inconstienta celorlalti e mai vizibila decat a fost vreodata inconstienta noastra. Dupa o lupta inversunata cu tesutul adipos suntem acesti guru ai sanatatii si simpla prezenta a rinocerilor in preajma noastra ne provoaca palpitatii de indignare.

Mi-s nervos cu nervii

Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:

sursa foto

-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama.