M-am apucat de slăbit

Începând de azi (de ieri, de fapt) fratele vostru a demarat operaţiunea „slim în patruşcinci de zile”. De ce? Pen’că m-am îngrăşat ca un porc. Mai am puţin şi grohăi. Când mă îmbrăcăm să plec la Social Media Summit, am vrut să iau pe mine o pereche de blugi, pe care-i păstram „de buni” (nu-mi găseam treningul pentru mers la nunţi, aşa că mi-am zis să scot blugii „ăia mişto”). Nu-i mai îmbrăcasem de ceva vreme, da’ nu mă aşteptam sub nicio formă să nu-mi mai vină. Da, ok, am putut să-i trag pe mine, dar arătam in ei ca un balerin obez. Dacă treceam îmbrăcat aşa pe lângă Parcul Operei, sigur mă interpelau băieţii veseli cu „păpuşă esti singurică?”. Şi obligatoriu frângeam căteva inimi de împingător de lut la deal.

Da’ cu curul ce ne facem?

Eram la terasa aseara. Langa mine o masa cu trei zane. Hmmm, mai bine zis zanoaie. De fapt, ca sa descriu mai corect lucrurile, zanoloaie ar fi cuvantul. Pentru cineva care apreciaza genul, erau pe alese. Adica nu erau toate trei la aceeasi dimensiune, ci pe trei nivele: elfantel, elefant, mastodont. Ce vreau sa va spun este ca toate erau exact genul de femeie cu care eu nu sunt in stare sa empatizez deloc. Nu reusesc sa le inteleg si va explic si de ce, ca sa nu sariti cu gura pe mine.

sursa foto

Sunt genul ala de tipe, care isi ingrijesc partea de sus a corpului si in special fata. Se vede pe ele ca folosesc produse scumpe pentru machiaj, pudrat, rimelat si alte cacaturi pe care si le aplica femeile si ale caror denumiri imi scapa. Dar ce facem cu curul fetelor?