Arunc-o pe mă-ta din creier!

Hai ca tot sunteti multi dintre voi care ati citit articolul cu barbatii care raman legati printr-un trainic si invizibil cordon ombilical de mame. S-a ras, s-a glumit, s-a comentat, dar pana la urma cred ca nu exista nimeni care sa nu se fi gandit ca treaba e exagerata, pentru farmecul povestirii. Ca doar asa am facut si eu. Adica, hai ma, n-ai cum sa ramai legat de ma-ta toata viata, ca e penibil. Da, e ok sa halesti ce-ti pregateste de mancare, cand mai treci s-o vizitezi (pana la urma n-am nascocit eu vorba „mancare ca la mama acasa”). E ok sa-i asculti sfaturile, ca n-a trecut femeia prin viata de pomana. Dar cam la asta ar trebui sa se reduca interactiunea mama-fiu, dupa o anumita varsta.

Ei bine, chiar se pare ca m-am inselat. Pentru ca zilele trecute una dintre cititoarele mele (care mai comenteaza pe aici sub numele de „Miki”) mi-a trimis pe mail o scurta povestire, care mi-a zdruncinat serios perceptia despre barbati. Ia fiti atenti aici.

Scoala altfel…dar la fel

Pentru cei care aveti copii, cuvintele astea doua, „scoala altfel”, s-ar putea sa nu sune ca de pe alta planeta. Pentru cei care habar nu aveti despre ce balmajesc, este vorba despre o initiativa destul de recenta (de cativa ani incoace) a onor Ministerului Educatiei. Primavara, cu o saptamana inaintea vacantei de paste, elevii ar trebui calauziti catre diverse activitati extra-scolare, intru largirea orizonturilor si accederea catre noi deziderate ale vietii lor, lipsita de griji dar plina de probleme.

Ideea mi-a placut din start. Pare misto sa iei copiii (adolescentii) si sa-i duci sa mai vada si altceva in afara de zidurile scorojite ale scolilor din sistemul educational romanesc si moacele decrepite ale dascalilor-dinozauri, imbatraniti si ramasi in nemiscarea aceluiasi sistem. Doar pare. Va explic imediat de ce.