Intrebari existentiale

Eu nu am facut filosofie la scoala. Pentru ca am terminat liceul pe vremea cand singura intrebare pe care aveai voie sa ti-o pui era „cum de am fost atat de norocos sa ma nasc intr-o tara condusa de un partid atat de generos, condus de un Presedinte atat de destonic?”. Cel mult puteai sa inversezi in fraza locul cuvintelor „generos” si „destoinic”. Nu de alta, dar daca incepeai sa-ti pui si alt gen de intrebari, riscai sa faci cunostinta indeaproape cu bunatatea si generozitatea paritdului, prin beciurile Securitatii. Asa ca, in marinimia lui, acelasi partid condus de comandantul lui suprem, ne obliga sa studiem cea mai tampita si inutila materie care a existat vreodata in orarul vreunui elev: economia politica.

Spre norocul lor, astia tineri din ziua de azi, au in programa scolara si niscaiva ore de filosofie, ca sa-si exerseze si sa-si deschida mintea si spre orizonturi care nu contin neaparat termenii „club”, „ifon”, „mertan” sau „bemveu”.  Nu stiu ce sanse de reusita are acest deziderat, dar macar profesorii se chinuie cat de cat cu ei. Continuă lectura

Sexul povestit celor mici

Acum ceva vreme, intr-o ploioasa dupa-amiaza de Sambata, unul dintre colegii mei, zacea tolanit in fotoliu la televizor, cu un platou de sendvisuri langa el. Din cauza vremii, tocmai il luase o motaiala placuta, cand in camera a navalit fie-sa, pe atunci in varsta de noua ani (sau pe acolo). Care l-a luat la marele fix:

-Tati, ce e aia sperma?

Omului meu i-a sarit restul de bol alimentar din gura. Dupa care s-a inecat la loc. A baut apa, a grohait, facea orice ca sa castige putin timp. Ce naiba sa raspunda? Cum ii explici unui copil de noua ani asa ceva? Pana la urma si-a luat inima in dinti si a raspuns:

-O substanta secretata de organul sexual masculin.

Foarte bun raspunsul. Descurajant. „Substanta”, „secretata”, „organ”, o multime de termeni pentru care cea mica ar fi trebuit sa ceara lamuriri suplimentare. Continuă lectura