Whiplash

Vineri seara era frig rau, mai si ploua, deci aveam un chef de iesit din casa, cam cum are magarul de bâtă. Dar m-a sunat un prieten si mi-a zis ca n-am cum sa ratez filmul de la opt, de la Studio. Eu o tot dadeam cu ihi, poate vin, dar in gand imi ziceam ca dupa ce inchid telefonul, il dau pe silent, ma bag in pat si dimineata mai ies de acolo. Numai ca omul m-a simtit pus pe ţeapă si mi-a dat decisiva: uita-te la trailer, ca sa vezi ce pierzi daca nu vii. M-a pus dracu’ si m-am uitat. Zece minute mai tarziu eram in drum spre cinematograf, sa vad Whiplash. Cu speranta in suflet ca de data asta reusesc sa nu mai stau la balcon. Nu de alta, dar rotulele mele sunt inca afectate, dupa experienta trecuta. Am reusit, multumita amicului meu care a stat de doua ori la coada. Prima oara ca sa afle ca nu mai sunt locuri decat in primele doua randuri si la… balcon. A doua oara dupa ce s-a prins ca la sapte si jumatate se anuleaza rezervarile. La 19.31 era din nou la ghiseu. Si a pus el mana pe cele mai bune „anulate”. Randul şapse. Like a boss.