„Catindaţii”

N-am sa uit niciodata entuziasmul si emotia cu care am purces sa votez pentru prima oara. Era in 90 si chiar atunci implinisem varsta care-mi permitea sa dau si eu cu stampila pe un buletin de vot. Ca pana la urma am luat un teanc de buletine si le-am bagat pe toate in urna, e cu totul altceva. In haosul omniprezent care guverna primele alegeri libere ale Romaniei postbelice, era o joaca de copii (ceea ce si eram) sa faci asta. De atunci toti cei care au condus si guvernat tara asta mi-au furat placerea de a vota. Acum mi-e sila. Si de fiecare data cand am mai mers, mi-am spus ca e ultima oara cand am votat, dar de fiecare data renunt si ma duc din nou, dintr-un spirit cetatenesc pe care il regret odata ce am aplicat stampila. Asta pana mi-a venit ideea sa imi anulez votul. Macar sa nu mi-l mai fure. Asa ca, macar pentru asta si tot voi fi la urne.