Limbajul nostru cel de toate zilele

Guest post by Ana R.

A scris Mihai un articol legat de exprimarea libera, foarte bine argumentat. Acolo spune despre femeile, care nu accepta limbajul mai colorat ce iese din guritele barbatilor ce le inconjoara, ca sunt niste semipretioase.
Ei bine, si eu sunt o semipretioasa dar am cateva scuze.

Sa nu credeti ca nu am auzit in viata mea ceva vorbe de „ocara”. Din contra, sunt in stare sa reproduc multe cuvinte cu „beep” minute in sir, fara sa ma repet (cred ca faptul ca am locuit aproape de stadionul Steaua are oarescare influenta asupra acestor cunostinte). Cunosc si eu oameni care au in limbaj astfel de cuvinte si care chiar dau culoare peisajului, prin modul lor de a comunica cu cei din jur.

Knock-Out Game de Romania

Strada pe care locuiesc eu, desi se afla in buricul targului, este plina ochi de tigani. Mda, imi pare rau, dar dezavuez formula de adresare „cetateni de etnie roma”. Nu fratilor, sunt tigani ca toti tiganii, colorati, guralivi, perversi, hoti, lenesi si toate celelate adjective care pot fi asociate cand pomenesti de aceasta rasa deosebita. Dupa ce am citit articolul asta, ma gandeam cu groaza cum ar fi sa inceapa damblaua jocului asta si pe la mine pe aici. Nu de alta dar acum cativa ani cand toata lumea putea sa calareasca un scuter, pentru ca nu trebuia niciun fel de permis, la mine sub ferestre era un adevarat circuit de motocros. De dimineata, pana dimineata, traiam in urlet de motoare ambalate si pit-stop-uri. De la cele mai nenorocite gioarse, pana la cate un Vespa aproape nou (astea cred ca erau sutite), alergau ca urmarite de draci, prin linistea si somnul meu, care se dusesera dracului. Nu a fost nimeni mai fericit ca mine cand a „trecut” legea care spune ca ai nevoie de permis si pentru scuter. La revedereeeeeeee San Marino motogp, bine te-ai intors linistea mea.