Fereste-ma, Doamne, de prieteni!

Guest Post by Ana R.

 

De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuă lectura

Reclame

Cu de toate, more or less

Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia. Continuă lectura