Banii vorbesc

Poate se intreba cineva dintre voi, cum mai merge proiectul nu mai las in viata mea la vanzatori, maruntisul primit rest. Pai sa stiti ca se misca extraordinar (de altfel, puteti constata cu ochii vostri, pentru ca aveti o poza actuala mai jos).

Practic nu am mai lasat pe tejghele nici firfireii aia mici si galbeni de un ban. Am luat tot ce inseamna moneda. Mi le-am indesat in diverse buzunare si odata ajuns acasa, le-am azvarlit in paharul special sacrificat in acest scop. Am devenit un adevarat detector de metale. Simt de la o posta orice moneduţă.

O singura data

In general imi cumpar toate cacaturile (ciunga, masline, cate un biscuite, cafea) de la acelasi chiosc. De ani de zile. Niciodata, dar absolut niciodata, nu am luat inapoi maruntisul. Daca primeam rest ceva ce nu putea fi luat sub forma de bancnota, il lasam obligatoriu acolo. Nu ca as fi eu prea darnic, dar ma enerveaza de mor sa simt monede zanganind prin diverse buzunare. Ah, trebuie sa nu uit sa va povestesc ceva apropo de asta cu maruntul. Saptamana trecuta eram cu prietenul I. la un suc/bere. Cand am plecat spre casa, ne-am oprit sa ne luam ceva de la Luca (aia cu covrigii). Cand sa platim, ne-a intreabat fata de acolo daca nu avem douazeci de bani. Eu am ridicat din umeri, dar prietenul I. si-a dat geanta jos de pe umar si a scos tacticos un portofel din ala mic, cum au fetele si a pescuit tacticos de acolo suma ceruta. Sa mor daca ma asteptam la o figura din asta din partea lui. Care ati mai citit pe aici si cunoasteti personajul, intelegeti perfect de ce. 🙂