Dragii mei, acesta este un guest post care mie mi-a plăcut rău de tot. Este scris de „upprann” şi vă recomand să citiţi fiecare cuvânt. Merită!
Teoria lui Huxley spune ca daca le dam maimuțelor mașini de scris, unele maimuțe vor crea în cele din urmă o capodoperă, o piesa in stilul lui Shakespeare, un dialog similar lui Platon, sau un tratat economic ca al lui Adam Smith.
Un copil de 11 ani era catastrofă la matematică. Părinții au încercat de toate, de la hipnoză la meditații private, fără niciun rezultat pozitiv însă. Disperați, s-au hotărât să-l înscrie la o școală religioasă. După prima zi de școală, copilul vine acasă cu o figură împietrită, nu zice nimic, merge direct în camera lui și se apucă de învățat. Iese doar să mănânce și după ce spală vasele se întoarce direct în camera lui și continuă să învețe. A doua zi la fel. Idem a treia zi. Timpul trecea şi, zi după zi, cel mic avea aceeași rutină. Nu mai voia să știe de prieteni, de ieșit în oraș, de jocurile video… Nimic în afară de matematică. Continuă lectura
Eu si cu matematica ne-am despartit definitiv, undeva pe la inceputul clasei a zecea. A fost o cearta dura, in urma careia am decis sa nu mai avem treaba unul cu celalalt. Niciodata! Pai cat sa mai suporti frate cacaturile alea de integrale, sirul lui Rolle, locuri geometrice si tot felul de alte porcarii pe care se gasise sa mi le faca ea mie. Am bagat-o in ma-sa imediat si nici n-am mai vrut sa stiu ce mai face si cum o mai duce. S-ar putea sa ma fi pripit un pic, nu de alta dar exact la sfarsitul anului respectiv, aveam ceea ce se numea pe atunci, treapta a doua. Adicatelea un examen, pentru astia care n-ati prins. Care nu era simplu deloc. Daca nu-l luai, te repartizau pe la vreo post-liceala, ceea ce ar fi echivalat cu o sinucidere sociala. Continuă lectura
Primul meu examen la ASE, m-a gasit dupa o noapte de chefuit in R2. De invatat nu prea aveam ce. Era la matematica si, asa cum v-am mai explicat, eu si cu aceasta materie abstracta nu aveam prea multe in comun. Dar, ma bazam pe faptul ca era proba scrisa, nu orala. Si poate reuseam sa mai “misc” cate ceva cu ajutorul colegilor.
Numai ca, am reusit “performanta” sa ma trezesc la sapte jumatate, in conditiile in care examenul incepea la opt. Si trebuia sa fiu neaparat in sala, daca voiam sa am vreo sansa. Ce-am facut, ce n-am facut, la opt fara zece eram la Gara Basarab, de unde luam autobuzul spre Romana. Timp insuficient, chiar daca autobuzul, un Ikarus din ala galben, era deja in statie si ma astepta.
Doar ca, din momentul in care m-am urcat, a inceput “recitalul” soferului. Continuă lectura
mihai vasilescu blog 