Corina Ciorbă m-a pătruns adânc

Nu cunosc pe nimeni capabil să fredoneze (sau macar să reproducă un vers-doua) vreo melodie de-ale Corinei. Da, ştiu, multi o să întrebaţi care Corina, cine-i asta?. Oricât de surprinşi o să fiţi, există acest personaj în peisajul muzical de pe la noi. În şăubiz, ca să zic aşa. Ba chiar, din ce înteleg, este destul de bine cotată. Care-s motivele, să nu mă întrebaţi. Eu ştiu doar că lălăie ceva ce aduce a muzică, de nişte vreme încoace, dar să mor dacă aş putea să numesc vreo piesă cântată de ea. Sau măcar să recunosc cine cântă, atunci când aud accidental una la radio. Uite, ca să inţelegeţi, pentru mine în aceeaşi situaţie se află şi Loredana, dar ăsteia măcar îi recunosc vocea, dacă o aud. Continuă lectura

Reclame

Cica am un blog misogin

Maica-mea este profesoara de romana. A fost si este o lady (chiar si acum, la respectabila ei varsta). In casa la mine nu se putea folosi niciun cuvant care nu intra in standardele bunelor maniere. Le mai foloseam eu pe afara, dar daca printr-o regretabila eroare eram auzit, urma iadul. Pentru ca asa lady cum e, manuia al dracului de bine cureaua sau carligul ala de lemn, folosit la masinile de spalat de pe vremea lui Ceausescu. Prin urmare am invatat inca destul de timpuriu cam care sunt cuvintele „permise” si care cele „nepermise”. Combinand totodata notiuni de politica externa, cu politica interna (adica aveam grija ce vorbeam „pe afara” si mai ales cu cine). Continuă lectura