Prinţesele-piţi şi flautul fermecat

Guest Post by Ana R.

La mica mea barfa de vinerea trecuta despre barbatii neintarcati la timp, a raspuns unul dintre cititori, pe numele lui JT. Care, cu multa „suferinta”, ne expunea trauma traita de el atunci cand prietena lui nu a vrut sa ii calce o camasa, in conditiile in care el era presat de timp. Fetele de pe blog aproape l-au linsat, explicandu-i cu mult aplomb ca e cam …….. (completati voi linia punctata, oricum s-au folosit toate „epitetele” posibile) pentru ca si-a parasit prietena dintr-un motiv asa tampit.
Continuă lectura

Noua era a nuntilor

Guest Post by Ana R.

V-am povestit ca pe langa joburile curente ne-am facut si o firma de filmari si fotografiere la evenimente. Smecheria a pornit de la hobbyul sotului si a devenit un mijloc de rotunjit bugetul familiei dupa disponibilitate si chef. Prin intermediul acestei indeletniciri am avut ocazia sa asist la o multime de nunti de toate culturile posibile. Si pentru ca tot povestea Mihai de ele si de ultimele tendinte in domeniu, m-am gandit sa va povestesc cam care e ultimul trend in materie de maritis si insuratoare.

Suprema fita in domeniu este nunta fara dar. Adica tinerii insuratei nu pun pe masa eternele si scarboasele plicuri cu antet ci in invitatie iti transmit datele bancare ale activitatii pe care isi doresc ei impreuna cu tine sa o sustina. De la protejarea parsului cu coada stufoasa pana la copii din Africa toate cauzele sunt posibile. Continuă lectura

Patru in unu

Eu credeam ca pana la urma vom reusi sa scapam de nuntile in stil romanesc. Nu cu petrecerea in sine am ce am ci cu stupiditatea modului in care se  organizeaza, se prezinta si se desfasoara. Credeam ca pana la urma vom scapa de cohortele de rude pe care le vezi doar de doua ori in viata. Prima oara la nunta ta si apoi la nunta lor, ca doar au fost la mine si acum mi-am facut „obligatie”, tre’ sa ma duc si eu la ei (reciproca este valabila, desigur, adica eu am fost la tine si tu nu vii la mine???). Credeam ca vom scapa de obiceiul de cacat, cu datul banilor in plic si numaratul lor (sa vedem cum am „iesit”). Credeam ca vom eradica nuntile cu „dar strigat”, despre care abia de indraznesc sa amintesc, pentru ca paralizez numai la gandul ca ar exista vreo posibilitate sa particip la asa ceva. Cel putin astea din urma ar trebui interzise prin lege.

Ei bine, nu. Cred ca fenomenul „nunta romaneasca” ia amploare si ajunge sa capete noi dimensiuni, Continuă lectura

Varcolacul

Dintre prietenii mei, daca e sa iasa cu smardoiala, printre primii pe care i-as suna este prietenul R. Omu’ nu se caca pe el daca e sa iei doi pumni in mecla si, mai ales, daca trebuie sa dai. In plus, are atatia amici si cunostinte din diverse paturi sociale (ca sa zic asa) incat cred ca ar putea sa puna in aplicare vestita vorba a lui Jiji, cand ii ameninta pe smecherii din Braila, care-i cerusera taxa de protectie lui Banel: „baaaaa, cand prima masina cu „baieti” ajunge la voi, ultima nici n-a plecat din Bucuresti, atat e coloana de lunga”. Ati inteles ideea. Are „conexiuni” si nici nu e vreun papa-lapte care sa se cace pe el, daca-l iei mai tare.

Acu’ ceva vreme omu’ meu primeste o invitatie la nunta. La Iasi (na, tocmai ce va explicam ca are relatii si amici peste tot). Continuă lectura

Ghici ghicitoarea mea

Ieri, faceam misto e unul din colegii mei de birou. Pe motivul ca este cam single de ceva vreme si aduce ofrande, pe unde poate, lui Onan. Si ca, in rarele ocazii in care a mai interactionat cu vreo reprezentanta a sexului opus si slab, a tinut sa le gaseasca fetelor cate un defect, care le facea indezirabile. Una avea ochii prea caprui. Alta parul prea lung. Pielea prea alba, sau prea inchisa. Plus ca cele mai multe nu treceau testul lui de cultura generala. Treisute optzeci de intrebari bine alese, din diverse domenii. Majoritatea renuntau la intrebarea numarul 18: „cate nituri s-au folosit la asamblarea Titanic-ului?”. Ati inteles, usual stuff. Sau voi nu faceti la fel cand cunoateti o fata? Hmm, ciudat, nici eu. 🙂

Din gluma in gluma, mai ales ca eu sunt genul care prefera umorul prin exagerare (uneori chiar prea mult, da’ ma rog asa sunt, nu ma mai schimb la varsta asta) am tras concluzia ca pe colegul meu, de fapt, il intereseaza…baietii. Si tin-te bascalie de aici. Continuă lectura