Eu am salvat onoarea Romaniei in lume

Bine, nu singur. Dar stiti cum se spune, important este sa delegi sarcini. 🙂

Un bun prieten de-ai mei (nu spui cine, persoana importanta) trebuia sa dea o fuga joia trecuta pana la Praga. Omu’ meu castigase nu stiu ce premiu international, pentru un proiect prestat in numele multinationalei unde da cu sapa. Si acum se ducea sa-si ridice premiul, sa se dea mare si sa se betiveasca dupa aia, cu alti alcoolici nimeriti prin posturi de conducere in mari companii din toata Europa. Niste betivi cu totii, daca-i iei la bani marunti, va zic io. Ideea e ca toata smenozeala era foarte din scurt. Plecat azi, intors maine. Intre cele doua zboruri find inghesuite toate: festivitate, premiere, harneala cu cu ceilalti, alunecatul alcoolului pe epiglota. Asa ca domn manager, a considerat de cuviinta sa plece imbracat business casual, cu o tinuta care sa faca fata si la zbor si la tot ce urma. Na, de inteles, pentru 24 de ore de zbenguiala, voia sa mearga si el cu mainile in buzunar. Doar ca, stiti cum e cu socoteala de acasa…

Cunostinte vechi si un viol nereusit

Ieri dimineata am fost in acelasi vagon de metrou cu doua cunostinte mai vechi de-ale mele. Cu „Gargantua” si cu „pretioasa”. Si mi s-a parut foarte tare, pentrucadece. Va explic imediat.

La prima am apreciat nu numai ca n-a mancat NIMIC, pe tot parcursul calatoriei, dar nici macar nu s-a oprit la chiosc sa-si ia un sandvis, cand a ajuns in Pipera. Iar asta (in conditiile in care aproape si-a dublat proportiile fata de perioada cand i-am „dedicat” eu articolul, plus foamea naprasnica pe care ti-o provoaca legantul metroului) aduce aproape a act de eroism. M-am uitat bine de tot, pen’ca nu-mi venea sa cred, geanta pe care o avea in mana nu parea sa aiba nimic de haleala in ea. Si nu cara nici vreo punga cu merdenele sau bigmaci.