Mişto

Ideea pe care a avut-o ăsta. A scos boxele pe geam, în timpul marşului de la Paris. Se auzea tare „Imagine” a lui John Lennon. Ce-a urmat, arată într-un mare fel.

 

Radicalistul islamic bătut în cap

În valul acesta de indignare care a cuprins toata planeta, în urma celor petrecute la Paris, cred că s-a trecut foarte uşor peste un amănunt. Şi anume: poliţia i-a identificat pe asasini pentru că unul dintre ei şi-a uitat buletinul in maşină. Adica exact ce ziceam, numai proştii nu au habar despre ce înseamnă ironia şi autoironia. Şi mi s-a demonstrat din plin. Păi ce dovadă de prostie mai mare ca asta poate exista?

Je suis et je ne suis pas Charlie

Vedeti, asta e frumos atunci cand oamenii au creier si il mai si folosesc: ca pot avea puncte de vedere diferite, fara sa-si ia gatul unui celuilalt pentru asta. Mai jos aveti articolul de azi al Anei R., care si-a expus parerea despre musulmanii cretinii aia care au executat o redactie intreaga in Paris. Iar eu nu sunt de acord cu opinia ei. Dar asta nu inseamna ca nu are voie s-o aiba si, mai ales, s-o expuna aici in spatiul pe care i l-am pus la dispozitie. Mi-ar fi fost foarte usor sa-i spun ca nu-l public. Si? Cu ce ar fi schimbat asta lucrurile? Ea ar fi avut in continuare aceleasi convingeri, doar ca nu si le-ar fi putut exprima din cauza mea. Gresit!

Pildă imperială

Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu cetaţean s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri care aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie și-i întreabă:

– Amandoi sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?

– Ne-am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.

Împăratul, gândindu-se un pic, îi întreabă:

– Spuneți-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință?

22 Aprilie in istorie

1370 – Incepe constructia Bastiliei in Paris.

Mda, din pacate in locul ei e un mare stalp monument acum.

„A batrana”

Intr-una din peregrinarile mele prin Paris am plecat (pe langa familionul din dotare) si cu o colega de serviciu. Tipa (Angela pe numele ei), aproape de varsta pensionarii, e brici. Genul ala caruia nu-i place sa stea locului. Activa, mereu gaseste cate ceva de facut. Imi mai place la ea ca nu se formalizeaza, e sloboda la gura mai ceva ca un puber scapat de sub supravegherea parintilor. E moarta dupa calatorii, daca se poate cat mai departe de Romania.

Un singur neajuns o incurca: e singura. Sa nu va imaginati ca e vaduva sau a patit vreun necaz. Nici pomeneala, i-a facut vant lu’ ex-sotul cu ceva vreme in urma si de atunci a hotarat ca nu-i mai trebe parte barbateasca. Eventual pentru consum de scurta durata si asta cand era mai tanara. Acum, singura legatura pe care o mai are cu sexul opus este ca a altoit vreo trei la metrou (pe rand, nu in acelasi timp) cand o deranjau cu ceva.