Patru in unu

Eu credeam ca pana la urma vom reusi sa scapam de nuntile in stil romanesc. Nu cu petrecerea in sine am ce am ci cu stupiditatea modului in care se  organizeaza, se prezinta si se desfasoara. Credeam ca pana la urma vom scapa de cohortele de rude pe care le vezi doar de doua ori in viata. Prima oara la nunta ta si apoi la nunta lor, ca doar au fost la mine si acum mi-am facut „obligatie”, tre’ sa ma duc si eu la ei (reciproca este valabila, desigur, adica eu am fost la tine si tu nu vii la mine???). Credeam ca vom scapa de obiceiul de cacat, cu datul banilor in plic si numaratul lor (sa vedem cum am „iesit”). Credeam ca vom eradica nuntile cu „dar strigat”, despre care abia de indraznesc sa amintesc, pentru ca paralizez numai la gandul ca ar exista vreo posibilitate sa particip la asa ceva. Cel putin astea din urma ar trebui interzise prin lege.

Ei bine, nu. Cred ca fenomenul „nunta romaneasca” ia amploare si ajunge sa capete noi dimensiuni,

Cum s-a ratat in mine un Țițeica

Eu si cu matematica ne-am despartit definitiv, undeva pe la inceputul clasei a zecea. A fost o cearta dura, in urma careia am decis sa nu mai avem treaba unul cu celalalt. Niciodata! Pai cat sa mai suporti frate cacaturile alea de integrale, sirul lui Rolle, locuri geometrice si tot felul de alte porcarii pe care se gasise sa mi le faca ea mie. Am bagat-o in ma-sa imediat si nici n-am mai vrut sa stiu ce mai face si cum o mai duce. S-ar putea sa ma fi pripit un pic, nu de alta dar exact la sfarsitul anului respectiv, aveam ceea ce se numea pe atunci, treapta a doua. Adicatelea un examen, pentru astia care n-ati prins. Care nu era simplu deloc. Daca nu-l luai, te repartizau pe la vreo post-liceala, ceea ce ar fi echivalat cu o sinucidere sociala.

Bravo bai, Piedone!

Dupa doi ani de bagat degetele in ochi, de scrantit gleznele pe denivelari si de cacat pe mine de frica (la propriu si la figurat), azi am facut o imensa descoperire: in parcul Tineretului s-a refacut iluminatul nocturn. Dar nu asa cu trei becuri chioare. Nu, fratilor, e lumina „a giorno”, poti sa citesti ziarul si sa te uiti si la poze (si vorbesc de presa pe hartie, nu online). Becuri normale si lampi cu energie solara, ce-i acolo, te doare capul, am crezut ca am nimerit gresit. Daca tranteste rotofeiul primar de la „patru” si o pista de tartan, pentru alergatori, ca sa nu-mi mai fut gleznele si genunchii, promit sa dau acatiste pentru sanatatea domniei sale, in fiecare Dumnica dimineata.