Stau la semafor cufundat in ganduri si incerc sa ajung la stadion, pentru meciul Stelei. Injur incetisor, mai mult in gand, traficul asta infernal care nici macar vara nu intra in concediu. Deodata, aproape de nicaieri, aud o voce:
-Buna seara! Ati putea sa-mi dati si mie niste bani sa-mi iau de mancare? Ce suma vreti dumneavoastra.
Ma uit la ea. Nu pare cersetoare. Are un ten destul de fin si ochii mari, luminosi. Pare aterizata din greseala, printre masinile de la semafor. Se uita cu reala speranta la mine. Probabil are simturile formate si isi da seama intr-o fractiune de secunda cand a „lovit” decisiv si urmeaza sa incaseze. Continuă lectura