Pe ploaie, la mare

Zilele astea, mi-am dat seama de o chestie. E un fel de regula nescrisa, dar universal aplicabila. Care spune asa: daca te-ai dus in concediu la mare (se aplica si pentru week-end-urile prelungite) si ai prins vreme proasta, PENTRU NIMIC IN LUME SA NU RECUNOSTI ASTA!

Si mi se pare perfect justificat. Adica, repet, te-ai dus in concediu la mare, cum mortii ma-sii sa ploua? Asa ceva nu are cum. In momentul in care ai pasit pe plaja si vezi in jurul tau primii stropi de ploaie, creierul trebuie sa-ti intre in modul de negare si orice s-ar intampla, refuzi sa accepti ca asta ti se poate intampla TIE.

Am un amic care a fost la mare, acum vreo doua saptamani, in plina perioada de vreme nasoala. Toata tara era impanzita de coduri galbene, amenintari de vreme rea si ploi abundente, iar stirile de pe litoral ne aratau numai furtuni, umbrele de plaja zburatoare si oameni circuland cu barca prin mijlocul statiunilor.

Fantome, frate!

Nu stiu cum o sa reactionati voi, dar eu m-am cam spart de ras, la articolul asta. L-a scris (si mi l-a trimis pe email) unul dintre cititorii mei, care se plictisea crancen la munca, saptamana trecuta. Il cunoasteti si voi, comenteaza pe aici sub numele de FKT. Interventia mea asupra textului a fost minima. Enjoy it!

Nu am multi prieteni, nici nu am nevoie, putini si buni sa fie sau putini si nebuni mai degraba. Din aceia care doar profita nu mai am, ma fut in ei. Pe principiul „cine se aseamana, se aduna la un loc”, asa si eu cu Ardei „ne-am adunat” intr-o gasca de 2 persoane (nu suntem homo, so relax). Amandoi nebuni pusi pe prostii non-stop, in fiecare seara ne intrebam unul pe celalalt: „coaie azi ce plm ii de facut”? De ce doar seara? Pentru ca amandoi lucram in doua schimburi la firme diferite si doar seara bantuiam micul nostru oras infestat de masini cu numere de Franta si Belgia pline cu bastinasi din India (FUCK’EM ALL) .