Pe ploaie, la mare

Zilele astea, mi-am dat seama de o chestie. E un fel de regula nescrisa, dar universal aplicabila. Care spune asa: daca te-ai dus in concediu la mare (se aplica si pentru week-end-urile prelungite) si ai prins vreme proasta, PENTRU NIMIC IN LUME SA NU RECUNOSTI ASTA!

Si mi se pare perfect justificat. Adica, repet, te-ai dus in concediu la mare, cum mortii ma-sii sa ploua? Asa ceva nu are cum. In momentul in care ai pasit pe plaja si vezi in jurul tau primii stropi de ploaie, creierul trebuie sa-ti intre in modul de negare si orice s-ar intampla, refuzi sa accepti ca asta ti se poate intampla TIE.

Am un amic care a fost la mare, acum vreo doua saptamani, in plina perioada de vreme nasoala. Toata tara era impanzita de coduri galbene, amenintari de vreme rea si ploi abundente, iar stirile de pe litoral ne aratau numai furtuni, umbrele de plaja zburatoare si oameni circuland cu barca prin mijlocul statiunilor.

Circuitul umbrelei in natura

Nu exista un lucru mai inutil decat o umbrela, atunci cand afara nu mai ploua. Metamorfoza importantei pe care i-o acordam este mai mult decat impresionanta. Practic in cateva minute, trece de la stadiul de „obiect mai mult decat necesar”, la „si acum ce dracu’ fac cu rahatul asta? Mai bine n-o mai luam ca nu murea nimeni de la cateva picaturi de ploaie”. Dupa care te uiti cu scarba la ea, gandindu-te ca acum -vrei-nu vrei- trebuie s-o cari dupa tine tot restul zilei.

Cred ca nu s-a facut niciun studiu pe tema, dar sunt aproape convins ca, procentual (raportandu-ne doar la zilele ploioase), recomandarea facuta de parinti copiilor „ai grija sa nu uiti umbrela” este mult mai uzitata dect „sa fii cuminte” sau „ ai grija ce faci la scoala”.