Am scapat de permisul auto expirat!

Incepuse „bine” actiunea de preschimbare a permisului meu auto. La modul ca-mi facusem programare la „Victor Babes” pentru fisa medicala. Am sunat cu doua zile inainte ca sa fie treaba buna. Si cand eram eu mai linistit, in ziua dinaintea programarii, ma suna o fatuca de la receptie pentru confirmare:

-Buna ziua, domnu’ Vasilescu! Va asteptam maine la 9.45, cu trimiterea pentru analize.

Auzind-o eu ciripind  aceste vorbe frumos mestesugite, ceva mi-a sunat prost. Mai precis ora (eu programasem pentru 9.00, nu stiu de unde aparusera inca patruscinci de minute) si „trimiterea”. Despre care nu pomenise nimeni, nimic, cand am sunat. Asa ca am zis sa ma lamuresc.

-Doamna, zic, nu stiu despre ce trimitere vorbiti. Eu sunt programat la ora 9.00, cu analizele pentru fisa medicala auto.

-Cum, nu sunteti la 9.45 pentru encefalograma? (Ba esti nebun? Ce stiu astia si de unde???)

-Din pacate, nu! Continuă lectura

Bulgarian Police

Tot auzisem de restaurantul si ferma de scoici de la Dalboka. Si-mi era ciuda ca iar ne-au facut bulgaroii. Noi nu suntem in stare sa avem asa ceva. Si ma roade in piept o invidie cand e vorba de „cefe late”, ca imi vine sa mor. Nu-i suport in fata noastra in niciun domeniu. Pai daca nici p-astia nu-i intrecem, atunci pe cine? Cred ca de la fotbal mi se trage. Mor cand pierdem in fata bulgarilor si a francezilor. In rest, mai gasesc puterea sa ma calmez, dar cu astea doua natii, nu stiu de ce, urasc sa luam bataie.

Pentru ca tot dadusem o fuga la plaja, la mare, m-am gandit sa iau fetele si sa le duc la Dalboka. Ca prea numai de bine citisem pe subiectul asta. Asa ca, dupa ce ne-am perpelit la soare, in loc sa plecam spre Bucuresti, hai sa dam o fuga sa halim scoici proaspete. Io mai aveam un gand secret. As fi vrut sa mananc sturion. Nu imi aduceam aminte sa fi bagat asa ceva sub nas si am zis sa profit de ocazie. Continuă lectura

Cum era sa-mi donez permisul

M-a pus naiba de-am dat peste un caine cu masina. Na, mi-a parut rau si de animal, ca l-am facut pilaf, dar de masinuta mea mi s-a rupt inima. Noroc ca patrupedul era de talie mai mica si nu mi-a sarit airbag-ul in nas. Ca mai umblam si cu mufa umflata doua saptamani. Da’ au binevoit sa se sparga grila din bara, un scut de protectie si radiatorul pentru aer conditionat. Prin urmare am luat calea service-ului, pentru deviz. Si cum pe Megane-ul meu l-am tinut pana acum numai cu piese originale si manopera de la service autorizat, m-am dus acolo unde mergeam de obicei, la Meridian.

Baga oamenii masina pe rampa, se uita la stricaciuni si iese devizul. Cu tot cu manopera 3900 de lei (treizecisinoua de milioane, ca poate nu intelege toata lumea). Nu stiu cum e situatia la voi, dar pe mine nu ma dau banii afara din casa. Am zis „multumesc frumos,  ma gandesc si revin”. Continuă lectura

Vacanta Turcia – continuare

Revenim in Turcia. Am ajuns la Canakkale, am trecut cu bacul, am mancat, am dormit, am schimbat stopul spart, am plecat spre Kusadasi. Mi-a placut, dar tare de tot, ca am mers vreo saizeci de kilometri pe o autostrada noua, abia o dadusera in folosinta turcii. Cred ca despre Izmir-Ankara este vorba. E misto rau. N-am vazut asa ceva prin nicio tara pe unde m-am mai preumblat cu masina.

La un moment dat, n-am avut de lucru si m-am ratacit din nou. De data asta nu mai aveam pe nimeni dupa noi si am crezut ca m-am intors de-a binelea in timp. Dar nu asa cu zece-cinspe ani. Oameni buni, am ajuns intr-un sat din ala in care ai impresia ca totul s-a oprit la sfarsit de secol nouaspe – inceput de secol douazeci. Toate, dar absolut toate femeile de acolo erau imbracate in voaluri din alea care acopereau tot (burqa, parca). Continuă lectura

Ca tot ne pregatim de vacanta: Turcia

Hai ca agentiile deja au inceput cu early-booking-urile. Ma gandeam sa va pun aici parerea pe care mi-am format-o despre Turcia. Poate va ajuta sau va influenteaza. Sa stiti ca nu e reclama, ei m-au ajutat in toate iesirile mele din tara.

La mine treaba functioneaza asa. Daca am fost intr-un loc si m-am simtit bine, il mai incerc inca o data. Sa vad daca nu m-am inselat cumva. Asa ca, am binevoit sa ma duc in Turcia de doua ori, in acelasi loc: Hotel Surmeli, Efes, Kusadasi. Da, din pacate nu am reusit sa alegem Antalya. Si n-o sa ma apuc acum sa debitez tampenii de genul ca e prea cald si marea are nu stiu ce. Motivul era cel clasic: nu am avut „cascaval”  pentru Antalya. Voiam sa stau la cinci stele. Ceea ce insemna de doua ori mai scump ca la Kusadasi. Necastigator. Continuă lectura