Uneori sunt bou

De fapt, nu doar uneori, dar am zis să fiu şi eu delicat cu propria-mi persoană.

Aşa că, atunci când mai primiţi notificare cum că am publicat un post, iar voi nu reuşiti sa-l accesaţi şi vă apare un mesajul de mai jos, puteţi fi siguri: iar a greşit prostu’ (adică io) şi a dat drumul la un articol care trebuia programat pentru altă dată.

Sper că v-am lămurit. Nu e rea intenţie, doar prostie.

mihai_vasilescu_articol

 

O fi pacat?

Acum ceva vreme, unul dintre colegii mei, F., s-a hotarat sa tina post. Dar nu asa, ca amatorii si pacatosii de rand. Nuuuu, omul voia treaba serioasa. Patruzeci de zile scrie la cartea sfanta? Pai atat s-a bagat si el sa posteasca.

Bai fratilor, si a inceput chinul. Ca tipul e pofticios si mancau. Mai rau de atat, cand stia ca nu are voie, mai rau ii venea sa bea, manance si… alte activitati. Eu mai haleam cate o ciocolata, clefaind in urechea lui sau ingurgitam un profiterol, scotand sunete de incantare. Ma injura si pleca. Taras, grapis s-a scurs tot postul. Intrasem in saptamana mare. Deja mai avea doar la un colt si incepea potolul. Foarte bine, ca deja ajunsese sa viseze noaptea drob sau cozonaci si si-ar fi taiat o mana pentru o friptura de porceanu. Continuă lectura