Cunostinte vechi si un viol nereusit

Ieri dimineata am fost in acelasi vagon de metrou cu doua cunostinte mai vechi de-ale mele. Cu „Gargantua” si cu „pretioasa”. Si mi s-a parut foarte tare, pentrucadece. Va explic imediat.

La prima am apreciat nu numai ca n-a mancat NIMIC, pe tot parcursul calatoriei, dar nici macar nu s-a oprit la chiosc sa-si ia un sandvis, cand a ajuns in Pipera. Iar asta (in conditiile in care aproape si-a dublat proportiile fata de perioada cand i-am „dedicat” eu articolul, plus foamea naprasnica pe care ti-o provoaca legantul metroului) aduce aproape a act de eroism. M-am uitat bine de tot, pen’ca nu-mi venea sa cred, geanta pe care o avea in mana nu parea sa aiba nimic de haleala in ea. Si nu cara nici vreo punga cu merdenele sau bigmaci.

Continuă lectura

Reclame

Doamna si vagabondul

Am simtit-o de cum s-a urcat in metrou ca este „pretioasa”. A strambat gratios din nasuc si a oftat din cauza aerului din vagon care (ce-i drept) nu aducea nici pe departe cu o gura de ozon de pe Jepii mici. Si-a tot fluturat cu mana pe la nas, semn clar ca nu-i convine deloc ce e nevoita sa inspire. Greu, vara, cu mijloacele de transport din tara cu cel mai redus consum de sapun, pe cap de locuitor, din Europa. E dificil si pentru mine, daramite pentru cineva care isi imagineaza ca-i curge sange de culoarea  azurului, prin vene.

Apoi s-a eliberat un loc pe scaun (chiar in fata mea) si s-a asezat oftand de multumire. Macar nu mai statea in picioare, cu plebea.

Continuă lectura