Guest Post by Ana R.
De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuă lectura
Astazi este ziua mea. Adica, pe bune, este chiar ziua mea de nastere. Si ar fi trebuit sa scriu un articol cu distractie, chef si veselie. Dar am ales sa nu. Am ales sa va spun despre cum se pot desparti doua prietene, desi nici una dintre ele nu are intentia asta.
De ce am ales asta? Pentru ca nici eu nu as suporta gandul ca as putea sa-mi pierd vreunul dintre prieteni. Am asa de putini, incat nu-mi permit luxul sa pierd vreunul. Voi cum ati suporta vestea ca v-ati putea desparti de unul dintre ei? Pai vedeti. De-aia.
Cand ai de primit, nu de dat.
-Se aleg zece-doisprezece prieteni carora le dai e-mail pentru a-i invita la petrecerea de ziua ta. Selectia este la latitudinea ta si principalul criteriu ar trebui sa fie posibilitatile financiare ale invitatilor. Doar n-o sa-i chemi pe ruptii aia in cur alaturi de care ti-ai trait bucuriile si, mai ales, tristetile. Nicidecum. La vremuri noi, prieteni cu posbilitati financiare noi. Pentru noi.
-Faci petrecerea in Vama Veche si nu uiti sa le explici ca trebuie sa-si achite cazarea. Continuă lectura
Guest post by Ana R.
Conform unei teorii extrem de cunoscute nu exista prietenii sincere si total dezinteresate intre femei si barbati. Cica toti barbatii ce ne sunt prieteni devotati, ne-ar cam tavali prin oaresce cotloane, daca le permit imprejurarile. Si pentru ca am vazut tema asta dezbatuta exclusiv de barbati, cred ca ar trebui un pic privita si din perspectiva feminina. Continuă lectura
Unul dintre putinele lucruri, neconvertibile in „cascaval” pe lumea asta, este prietenia. Am auzit vorbe ca nici iubirea, da’ nu stiu zau, ce sa zic… Ma gandeam asa, privind in jurul meu, cum stam cu imprietenitul asta. Pentru ca, nu-i asa simplu cum crede toata lumea.
Prietenii cei mai buni.
Ii cunosti practic, dintotdeauna. De fapt, sunt singurii despre care, daca esti intrebat „de unde il stii pe X”, nu prea ai cum sa raspunzi ceva concret. „Cum adica de unde il stiu? E prietenul meu (cu un accent puternic pe al doilea cuvant), crezi ca ne-a facut cineva cunostinta”? Ii cunosti ca pe buzunarele tale. I-ai vazut si imbracati si in curu’ gol, fara ca asta sa te influenteze vreun pic. Poti sa-i suni linistit la ora trei si douascinci de minute, dimineata. Si sa le spui ca ai probleme. Singura intrebare pe care o vor pune, o sa fie „unde esti?”.
Sunt singurii care, deschizand frigiderul, iti pot spune pe un ton afabil si prietenos: “bai boule ai baut toata berea, mars si ia alta”! Continuă lectura
Buna dimineata!
Azi voi fi singurul meu cititor. Cu sanse mari ca asta sa se intample si in viitorul apropiat. Bine, mai am cativa prieteni. Sper ca macar ei sa ma citeasca. Vedem.
Nu am nici cea mai vaga idee despre ce voi scrie. Astept sa-mi vina. Pana una alta, imi urez o zi buna!
mihai vasilescu blog 