Un taxi numit dorinta

Va era dor de Prietenul I.? Nu de alta, dar am una proaspata. Scurta, de tot, doar pentru buna dispozitie.

Saptamana trecuta, omul nostru se grabea tare de tot sa ajunga intr-un loc. Nu mai retin exact de ce, dar cred ca era vorba de ceva parte feminina care-l astepta nerabdatoare sa-l cunoasca mai bine si mai aproFUNDat. Na, treburi inCURcate, de holtei. 🙂 Si, vazand ca este in orescare intarziere, se urca in primul taxi ce-i apare in fata ochilor. „Hai prietene, da-i bataie, ca ma asteapta un loc cald si-o inima umeda” (sau invers).

King of the world

Sunteti ok? Sunteti pregatiti pentru ce urmeaza? Daca nu v-ati trezit bine inca, va rog sa va beti cafeaua, sa va luati micul dejun, care aveti de luat pastile sa vi le luati. Pentru cei slabi de inger, va rog sa cititi printre degetele rasfirate, ca sa puteti pune mana la ochi mai repede. Daca sunteti in locuri publice, incercati sa nu tipati sau sa nu scoateti sunete care-i vor alarma pe cei din jur. Asezati-va bine in scaune, ca incepe.

Foame, flirt si alte aventuri

Dupa patania asta, ghiciti ce? Intr-una din seri, iar i s-a facut foame Prietenului I. A deschis frigiderul si ar mai fi fost cate ceva, dar nimic gata preparat. Ori sa se apuce de gatit, prajit sau alte dichisuri, la unu noaptea nu era o idee tocmai pe placul lui. Are si lenea prestanta ei. Cum pe cei de la chinezesc  nu mai putea sa-i sune la asa tarziu, si-a zis sa probeze cum presteaza serviciul de livrari non-stop de la Jerry’s Pizza. Pana a deschis laptopu’, pana s-a hotarat ce vrea, pana una alta, ceasurile se facusera in jur de doua. Si-a comandat o „rustica”, a deschis o bere si s-a pus la un film, sa treaca timpul pana vine haleala.

Un singur lucru nu luasera in calcul nici el, nici aia de la Jerry’s.

Promisiunea facuta, datorie curata

Ce poti face intr-o miercuri seara (unspe noaptea, ca sa fim mai exacti) cand ti se face extrem de foame (desi nu mai voiai sa mananci dupa ora 19.00), deschizi frigiderul si nu vezi nimic in afara de un bax de bere si cateva legume? Daca ai ceva aptitudini de master chef, incropesti ceva din legumele alea. Daca nu ai, si mai esti si Prietenul I., pui mana pe telefon si suni la Wu-Xing. Ah, stati, ca nu e asa simplu. Inainde de toate, pui mana pe laptop si te uiti luuuung pe oferta, incercand sa te hotarasti ce anume vrei. Nu stiu cat a durat in acest caz, dar la carciuma, sunt dati cand toata lumea termina de mancat si prietenul I. inca nu s-a hotarat ce vrea. Mai consulta menu-ul si din cand in cand cheama si chelnerul pentru lamuriri suplimentare („nu te supara rosiile sunt de gradina sau de sera?”, „ai idee daca porcul avea mai mult de 16 luni?”, „prepelita nu serviti?” sau cea mai tare „se poate sa ma razgndesc, as vrea sa comand altceva?” sunt intrebari firesti intr-un local, pentru bunul meu prieten).

Cu de toate, more or less

Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia.