Harta maro

Si daca ieri tot am primit ceva critici (pe care nu mi le-am asumat) pe motiv ca judec oamenii (in special minoritatile cu orientari sexuale ambigue), azi o sa va povestesc despre blogger-ul vostru preferat. Exact, despre mine, nu va mai uitati ca disperatii in browser. 🙂

Era tot asa un inceput de primavara si ma duceam sa-mi misc putinel hoitul in parc. Se inserase bine. Pentru ziua respectiva aveam “programate” trei ture de lac in Tineretului. Bune si-alea, dect nimic. De pe la prima asa, am inceput sa simt un junghi mititel in vintre, combinat cu o usoara senzatie de balonare. Eh, mai trecusem prin d-astea, nu ma lasam intimidat. A doua tura mergea mai greu. Junghiul devenea insistent si balonarea ii tinea isonul. Pe la sfarsitul ei, situatia devenise déjà “umflata” rau.

Drept pentru care…hmmm…cum sa va explic mai plastic ? M-am dat mai langa un tufis, sperand sa “dezumflu” situatia cu un “vant”. Treaba pe care as fi reusit-o poate, daca nu eram obosit si reflexele mele nu mai erau chiar ca intr-o Sambata dimineata, cand zaci in fotoliu, la televizor.

Nedumerire de primavara.

Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.

Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii,