Festivalul International de Film Independent „ANONIMVL”

Daca va ganditi ca o sa-mi dau cu parerea despre filme, va inselati. O sa-i las pe specialisti sa faca asta. Va pot spune doar ca mi-au placut vreo patru-cinci. In rest cred ca sunt prea putin evoluat ca sa pot intelege arta asta moderna si independenta. Desi nu pare, nu ma pot pricepe chiar la toate. 🙂 Ce voiam eu sa va zic, sunt cateva cuvinte despre public.

Am inteles ca acesta este primul an cand festivalul se organizeaza in Bucuresti, pana acum avand loc numai in Delta, la Sfantu Gheorghe. Iar din punctul meu de vedere, aducerea lui in Capitala este mai mult decat neavenita. De ce? Pai pentru ca in Delta s-ar fi dus numai cunoscatorii si hipsterii adevarati. Pe cand aici au aparut si alde neica nimeni, care in lipsa de alta ocupatie, au crezut ca ar fi cool sa dea o tura si pe la Anonimul. Treaba care a fost evidenta sambata seara. Daca in celelate seri gaseai locuri berechet, sambata nu mai aveai unde sa stai. In picioare sau direct pe iarba, ramanand singurele optiuni viabile.

Si nu ar fi fost nimic rau in treaba asta. Na, e normal ca sambata sa fie mai plin decat marti, doar e sfarsit de saptamana si lumea are chef de ieseala.

Ne place sangele

Suntem aceiasi, neschimbati, de mai mult de 2500 de ani. Suntem niste fiare insetate de macel. Practic s-au schimbat doar conditiile in care ne place sa vedem curgand sangele. Dar de uitat, ne uitam la valurile purpurii cu cea mai mare placere. Alaltaieri, in timpul meciului Brazilia–Germania, wall-ul meu era plin de strigate de bucurie pentru nemti si de deja celebrele bancuri cu brazilieni invinsi (la scor). Si nu intelegeam de ce. Adica de unde pana unde, chiar toata lumea tinea cu nemtalaii? Mai ales ca intre cele doua natiuni, reprezentate de echipele din teren, noi ne simtim mai de partea brazilienilor. Pentru ca ne seamana mai mult. Tot mingicari, tot zeflemisti (bine, la alt nivel), tot mistocari. De unde pana unde bucuria aia uriasa din news-feed pentru poporul cu sange de utilaj greu si precizie de ceas atomic, pentru baietii cu umor cat al unui perete de cimitir evreiesc si simt al mistoului de Panzer