Greblă, Toni Greblă

Vă spun foarte sincer că la ştirile cu şi despre politică nu prea mă uit. Pur şi simplu mi s-a luat. Şi asta de mult, nu de ieri de azi. M-am bucurat de alegerea lui nen-tu Iohannis, dar cam gata, m-am întors la greaţa obişnuită. Totuşi, uneori mă mai bucur în faţa televizorului când văd că intră la bulău câte un jegos din ăsta care ar fi trebuit să facă să fie bine, nu să se îmbogăţească doar el şi apropiaţii lui.

Habar nu aveam cine este Toni Greblă. Prima (sper şi ultima) oară când am auzit de el, a fost la ştirile pro, unde se anunţa că tocmai l-au săltat, ca să-l vâre un pic la pârnăiţă. Pentru mine nu era vreun nume sonor, aşa că m-a lăsat rece noutatea. Mă pregăteam să zappez, până intră alt subiect, dar nu am putut. M-am oprit exact cand Greblă ăsta se apucase să răspundă unui reporter care-l întrebase dacă nu are şi o casă la ţară.

Unde incepe si unde se termina libertatea?

Ma contraziceam cu un coleg la birou, foarte contrariat de postarea pe care o pusese pe facebook Mihai Stoica, din inchisoare. Si era destul de revoltat colegul meu. Pe genul „cum de isi permite sa faca asa ceva cand se stie ca in puscarie nu ai acces la internet”??? Am inceput sa ma contrazic un pic cu el, explicandu-i ca poate a avut acces legal la internet. Sau poate si-a sunat vreun prieten si l-a rugat sa posteze. Pe cand discutam mai aprins, mi-am dat seama ca nu stiu care este regimul telefoanelor si internetului in temnita, asa ca m-am apucat sa caut surse de informare. Cand eram la un pas sa ma plictisesc si sa renunt, am gasit cate ceva.