Tu nu vrei un bacşis mic?

Eram în Italia. Tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, zic să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băi nene şi-mi fute ăla una peste mâna cu care-i întindeam banii, de zboară în toate părţile. După care începe să urle, să facă circ şi se uita lumea la mine ca la urs. Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană da’ mai dă-te în căcat de-aici, că n-am omorât-o pe mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani, boule. Cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un vaffanculo mascalzone, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin.

Banii vorbesc

Poate se intreba cineva dintre voi, cum mai merge proiectul nu mai las in viata mea la vanzatori, maruntisul primit rest. Pai sa stiti ca se misca extraordinar (de altfel, puteti constata cu ochii vostri, pentru ca aveti o poza actuala mai jos).

Practic nu am mai lasat pe tejghele nici firfireii aia mici si galbeni de un ban. Am luat tot ce inseamna moneda. Mi le-am indesat in diverse buzunare si odata ajuns acasa, le-am azvarlit in paharul special sacrificat in acest scop. Am devenit un adevarat detector de metale. Simt de la o posta orice moneduţă.