Si acum stau si fluier a paguba

L.E. Azi, luni, fix la sapte zile dupa ce l-am lasat in service, telefonul meu s-a intors. E bine, i s-a vindecat buba. Ideea articolului ramane in picioare, pemtru ca m-am descurcat greu fara el.

HTC-ul meu a plecat intr-o scurta (sper!!!) excursie catre zari mai bune. Camera foto nu mai functiona in conditii optime (noaptea toate pozele se colorau intr-un magenta pe care ar fi fost invidios si Telekom-ul). In plus, ori imbatranesc eu, ori incepuse sa aiba si usoare probleme cu nivelul volumului. Asa ca cei de la HTC Romania m-au indrumat catre service-ul autorizat, iar cei de aici mi l-au trimis in Polonia. Ai dracului lesi, cica numai ei stiu sa repare modelul meu. Ah, si daca tot e pe maini de specialisti, poate s-o nimeri vreunul care sa stie si de ce intra in flight mode, in timpul convorbirilor. Nu des, de trei ori din cinci, cam asa.

Pe ce Meridian suntem?

Acum vreo trei veri sau patru (nu mai tin minte exact) veneam de la Mare si m-a lasat aerul conditionat. Fix cand intrasem pe Autostrada. Era seara, asa ca am deschis geamurile si am reusit sa nu ne coacem. Da’ de a doua zi a inceput chinul. Afara erau 38 de grade la umbra si cand intram in masina, inainte de toate dadeam jos doua straturi de piele. Abia dupa aia incepeam sa transpir. Deschideam toate patru geamurile. Degeaba. Doar simteam aer fierbinte cum vine si imi parjoleste ceafa.

Arta negocierii

Unul dintre prietenii mei (par multi, dar nu e chiar asa) despre care am mai povestit pe aici, Valjean, ma suna intr-o zi, pe la ora cand imi faceam siesta.

-Cocos, zice, nu stii vreun service auto p-aici pe langa tine?

I-am recomandat sa-si scoata capul din fund si sa se uite fix in spatele lui, doar ca 50 de metri mai incolo. Era. L-a vazut. II zic sa se duca la ei cu incredere si sa le spuna ca l-a trimis „vecinul cu cainele”. Ca eu sunt in relatii bune cu ei si sigur, sigur ii vor lucra repede si bine. Si mai ales ieftin.

sursa foto

-Bine ma, asa fac. Hai ca las masina si urc la tine la o cafea.

Cum era sa-mi donez permisul

M-a pus naiba de-am dat peste un caine cu masina. Na, mi-a parut rau si de animal, ca l-am facut pilaf, dar de masinuta mea mi s-a rupt inima. Noroc ca patrupedul era de talie mai mica si nu mi-a sarit airbag-ul in nas. Ca mai umblam si cu mufa umflata doua saptamani. Da’ au binevoit sa se sparga grila din bara, un scut de protectie si radiatorul pentru aer conditionat. Prin urmare am luat calea service-ului, pentru deviz. Si cum pe Megane-ul meu l-am tinut pana acum numai cu piese originale si manopera de la service autorizat, m-am dus acolo unde mergeam de obicei, la Meridian.

Baga oamenii masina pe rampa, se uita la stricaciuni si iese devizul. Cu tot cu manopera 3900 de lei (treizecisinoua de milioane, ca poate nu intelege toata lumea). Nu stiu cum e situatia la voi, dar pe mine nu ma dau banii afara din casa. Am zis „multumesc frumos,  ma gandesc si revin”.